Franz Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732, în satul Rohrau din Austria, situat la graniţa cu Ungaria.

Aptitudinile muzicale ale lui Joseph Haydn - cel care avea să fie supranumit ''părintele simfoniei'' - s-au manifestat încă din anii copilăriei. Haydn ''va deveni cu timpul cel mai autentic peisagist al naturii pe care el a respirat-o în anii copilăriei'', se arată în volumul ''Haydn'' de I. Weinberg (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1964). ''Oamenii, preocupările lor, natura caldă şi lină a satului Rohrau, cântecul păsărilor şi zgomotul specific al gospodăriilor, vântul şi sunetul cornului de vânătoare - toate reunite într-un peisaj firesc şi plin de viaţă - vor fi regăsite, mai tot timpul, în lucrări ce denotă o dragoste profundă pentru frumuseţea şi simplitatea vieţii'', conform volumului ''Joseph Haydn'' de Florenţa-Nicoleta Marinescu (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2012).

Pe când Haydn avea şase ani, la Rohrau a sosit Johann Franck, învăţător la şcoala primară din Haynburg şi conducătorul corului bisericii catolice din localitate. Fermecat de vocea lui Haydn, acesta l-a luat cu el la Haynburg pentru a deveni cântăreţ în corul bisericii. Au urmat ani grei de ucenicie, plini de privaţiuni pentru Joseph Haydn. Cu toate acestea, el a asimilat în această perioadă elementele de bază ale meşteşugului muzical şi, tot aici, a exersat pe rând la câteva instrumente, remarcându-se însă mai cu seamă prin vocea sa, ca solist al ansamblului coral. Mai târziu, Haydn avea să-i dedice lui Johann Franck o piesă din creaţia sa - ''Simfonia nr. 55'' numită ''Învăţătorul''.

În octombrie 1740, la vârsta de opt ani, Haydn pleacă la Viena, la solicitarea capelmaistrului Curţii Imperiale de la Viena, Johann Georg Reutter, conducătorul corului Catedralei ''Sf. Ştefan'', care-i remarcase vocea deosebită. Astfel, Haydn intră la şcoala care funcţiona pe lângă Catedrala ''Sf. Ştefan''. Autodidact, având o mare sete de cunoaştere şi instruire, a studiat singur teoria muzicii. Odată cu modificarea vocii, la vârsta de 19 ani a fost nevoit să părăsească corul Catedralei ''Sf. Ştefan'', apoi a cunoscut o nouă perioadă de lipsuri, foamete, umilinţe. Treptat începe să compună, cunoscând succesul cu primele sale cvartete. Devine maestru al orchestrei contelui Ferdinand Maximilian von Morzin, iar între 1759-1761 compune opt simfonii, printre care ''Dimineaţa'', ''Amiaza'' şi ''Seara'' (''Furtuna''), precum şi 12 cvartete.

În 1761, Joseph Haydn, capelmaistru, acceptă postul de conducător al ansamblului muzical care funcţiona pe lângă curtea nobiliară Esterházy din Ungaria. Avea să-şi petreacă aici 30 de ani. Iniţial vicecapelmaistru, Haydn a preluat, în 1761, un număr redus de instrumentişti şi cântăreţi, iar după ce, în 1766, a preluat conducerea efectivă a formaţiei muzicale, orchestra a ajuns la 60 de membri. În 1766, gazeta oficială vieneză ''Wiener Diarium'' îl caracteriza pe Joseph Haydn ca fiind ''favoritul'' publicului capitalei, numindu-l ''steaua muzicii vieneze''. În primii cinci ani de activitate la curtea lui Esterházy, creaţia lui Haydn s-a îmbogăţit cu 60 de piese instrumentale, între care 30 de simfonii şi divertismente, şase triouri pentru coarde, 12 menuete aranjate pentru orchestră, un concert pentru corn şi câteva concerte pentru pian, conform volumului ''Haydn'' de I. Weinberg.

În 1790, Franz Joseph Haydn s-a stabilit la Viena, iar în decembrie acelaşi an a plecat la Londra, unde a fost primit cu căldură şi omagii. Primul concert de la Londra are loc la 11 martie 1791, bucurându-se de un succes excepţional. În 1791 au fost cântate şi cele şase simfonii compuse atunci la Londra.

La revenirea acasă, în iunie 1792, se opreşte la Bonn. Cu acest prilej are loc, în localitatea Godesberg, de lângă Bonn, prima întâlnire dintre Haydn şi Ludwig van Beethoven, pe atunci în vârstă de 22 de ani, Haydn fiind fermecat şi cucerit de muzica acestuia. Al doilea popas la Londra a avut loc între 1794-1795, timp în care Haydn a susţinut alte 12 concerte simfonice, cu o nouă serie de simfonii inedite, compuse special acum şi care completează ciclul celor 12 simfonii numite ''londoneze''.

Între creaţiile lui Haydn se numără: mise (precum ''Missa Brevis'', 1749; ''Missa Brevis Sancti Joannis de Deo'', 1778; ''Theresienmesse'', 1799 ş.a.); diverse lucrări religioase (precum ''Ave Regina'', 1763; ''Lauda Sion'', 1776; ''Te Deum'' (pentru împărăteasa Maria Theresa), 1800 ş.a.); oratorii; cantate laice, coruri; muzică de scenă (precum: ''Der Krumme Teufel'', 1752; ''Marchese'' - comedie, 1763; ''Il Dottore'' - comedie, 1761; ''La Canterina'', 1766; ''L'Incontro improvviso'', 1775; ''Die Feuersbrunst'' (teatru de marionete), 1775; ''La Vera Constanza'', 1779; ''Orlando Paladino'', 1782 ş.a.); lucrări vocale laice cu acompaniament orchestral; lieduri cu acompaniament de claviatură; peste 100 de simfonii (dintre care amintim: ''Dimineaţa'', ''Amiaza'', ''Seara'' (1761), ''Filosoful'' (1764), ''Lamentaţie'' (1770), ''Semnal de corn'' (1765), ''Mercur'', ''Despărţirea'' (1772), ''Maria Theresa'' (1769), ''Pasiunea'' (1768), ''Imperiala'' (trei versiuni, 1778-1779), ''Învăţătorul'' (1774), ''Focul'' (1769), ''Vânătoarea'' (1782), ''Regina'' (1785), ''Oxford'' (1789), ''Surpriza'', ''Miracolul'' (1791), ''Militara'' , ''Ceasornicul'' (1793), ''London'', (1795), ''Concertanta'' (1792) ş.a.); concerte pentru instrumente de coarde şi instrumente de suflat; cvartete de coarde şi alte lucrări (triouri pentru instrumente cu claviatură, sonate pentru claviatură, lucrări de muzică de cameră pentru 2-3 instrumente de coarde şi/sau de suflat etc, precizează volumul ''Joseph Haydn'' (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2012). Ultimele sale lucrări - oratoriile ''Creaţiunea'' (1798) şi ''Anotimpurile'' (1801) - vin ca o încununare a creaţiei sale.

Ultima sa apariţie în public a fost la 27 martie 1808 la o reprezentare a oratoriului ''Creaţiunea'' în aula Universităţii din Viena, se menţionează în volumele ''Joseph Haydn. Viaţa în imagini'' (Editura Muzicală, Bucureşti, 1967) şi ''Haydn'', de Iuliu Constantin Spiru (Editura Muzicală, 1959). Franz Joseph Haydn a murit la 31 mai 1809, în casa lui din Viena. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: oxfordmusiconline.com