La 28 martie 1947, Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite (ECOSOC) a adoptat Rezoluţia 36 pentru înfiinţarea Comisiei Economice pentru Europa (ECE), alături de Comisia Economică pentru Asia şi Pacific (ESCAP), fondată în acelaşi timp, fiind primele comisii regionale înfiinţate de Consiliu. A urmat fondarea Comisiei Economice pentru America Latină şi Caraibe (ECLAC), în martie 1948, Comisia Economică pentru Africa (ECA), în aprilie 1958, şi Comisia Economică pentru Asia de Vest (ESCWA), în august 1973, potrivit site-ului oficial al UNECE, https://unece.org/.

Înfiinţarea unei Comisii Economice pentru Europa a fost recomandată de "Subcomisia temporară pentru reconstrucţia economică a zonelor devastate", convocată la 29 iulie 1946, la Londra, care a raportat Consiliului Economic şi Social (ECOSOC), la 13 septembrie 1946. La 11 decembrie 1946, la a 55-a reuniune plenară a Adunării Generale a ONU, s-a recomandat în mod unanim înfiinţarea Comisiei Economice pentru Europa "pentru a acorda ajutor eficient ţărilor devastate de război".

Secretarul general al ONU a convocat prima sesiune a Comisiei în mai 1947, la Geneva, la Biroul European al ONU, care, conform unui articol din termenii de bază ai ECE, a devenit şi sediul organizaţiei. Sesiuni următoare ale Comisiei au avut loc la Palatul Naţiunilor (Palais des Nations) din Geneva, cu excepţia celei de-a 29-a sesiuni, care s-a desfăşurat la Bucureşti, în 1974, la invitaţia Guvernului României, se menţionează în istoricul organizaţiei.

În cadrul celei de-a şasea sesiuni (mai/iunie 1951), Comisia a adoptat în unanimitate rezoluţia 1 (VI) privind viitorul său, în care a considerat că o cooperare economică constructivă este esenţială pentru menţinerea păcii, şi-a reafirmat încrederea în posibilitatea unei astfel de cooperări în cadrul Comisiei şi a recomandat ca aceasta să-şi continue activitatea în această direcţie. Anterior, în decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU, prin rezoluţia 409 A (V) luând act "cu satisfacţie de decizia Consiliului Economic şi Social de a întreprinde în viitorul apropiat o revizuire completă a comisiilor sale", a exprimat opinia "ca să se menţină comisiile economice regionale". Această revizuire a fost efectuată de Comitetul ad-hoc al Consiliului pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului şi a comisiilor sale în aprilie şi mai 1951. Ca urmare a recomandărilor acelui Comitet, Consiliul, în rezoluţia 414 C (XIII), şi-a exprimat aprecierea în unanimitate pentru activitatea comisiilor regionale şi a decis să le continue pe termen nelimitat. În virtutea acestei decizii, Comisia Economică pentru Europa a devenit un organism permanent al Organizaţiei Naţiunilor Unite, se mai arată pe https://unece.org/.

Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE) a fost creată cu scopul de a ajuta la reconstruirea Europei după război, pentru a dezvolta activitatea economică şi consolida relaţiile economice între ţările europene, dar şi între Europa şi restul lumii. În timpul Războiului Rece, Comisia a servit ca platformă unică de dialog şi cooperare economică între Est şi Vest. În ciuda acestei perioade dificile şi complexe au fost obţinute rezultate semnificative, cu numeroase acorduri privind armonizarea şi standardizarea. Începând cu anii 1990, UNECE s-a concentrat pe analiza procesului de tranziţie, valorificând experienţa sa în armonizarea facilitării integrării ţărilor din Europa Centrală şi de Est în economia mondială. În prezent, 56 de ţări din Europa de Vest, Europa Centrală şi de Est, Asia Centrală şi America de Nord se reunesc pentru a realiza instrumentele de cooperare economică ce vizează problemele economice, statistice, de mediu, transport, comerţ, energie durabilă, lemn şi habitat.

Comisia furnizează analize, consiliere asupra politicilor şi asistenţă guvernelor. În cooperare cu alte părţi implicate, în special comunitatea de afaceri, se concentrează pe mandatele ONU din sfera economiei globale. De asemenea, stabileşte norme, standarde şi convenţii pentru a facilita cooperarea internaţională în interiorul şi în afara regiunii. Aria de expertiză a UNECE acoperă sectoare precum: cooperarea economică şi integrare, energie durabilă, mediu, managementul locuinţelor şi al terenurilor, populaţie, statistică, comerţ şi transporturi. Comisia este responsabilă cu luarea deciziilor strategice şi pune la dispoziţie un forum pentru dialog asupra evoluţiilor economice regionale.

UNECE sprijină ţările în implementarea Agendei 2030 şi a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (SDG) datorită: rolului său de platformă pentru guverne în vederea cooperării şi angajării cu toate părţile interesate în ceea ce priveşte normele, standardele şi convenţiile; puterii de convocare unică în întreaga regiune; accesării multisectoriale pentru a aborda provocările interconectate ale dezvoltării durabile într-o manieră integrată; focalizării transfrontaliere, care ajută la elaborarea de soluţii la provocările comune.

Parteneriatele (SDG - 17) între părţile interesate, inclusiv guverne, organizaţii internaţionale şi regionale, întreprinderi, mediul academic şi societatea civilă sunt o forţă motrice a activităţii UNECE. Acesta acoperă trei domenii strategice principale: Îmbunătăţirea conectivităţii în regiune (SDG - 7, 8, 9, 11, 13), Reducerea presiunilor de mediu şi utilizarea mai durabilă a resurselor (SDG - 3, 6, 7, 12, 13, 15), Contribuţia la crearea unor economii mai dinamice şi mai rezistente (SDG - 7, 8, 9, 11, 13).

UNECE lucrează pentru ţările membre prin: sprijinirea procesului decizional bazat pe dovezi prin statistici fiabile şi monitorizare, analiză şi consiliere privind politicile îmbunătăţite; promovarea cooperării între toate părţile interesate la nivel de ţară şi regional; dezvoltarea capacităţilor ţărilor de a-şi implementa normele, convenţiile şi standardele, care oferă instrumente practice pentru a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a oamenilor. UNECE promovează abilitarea economică a femeilor şi integrarea egalităţii de gen în toate activităţile sale (SDG - 5), se subliniază pe site-ul oficial al organizaţiei.

Comisia este alcătuită din membrii europeni ai ONU, plus SUA, Canada, Israel, state din Asia Centrală. Pe lângă aceste ţări, care comunică şi cooperează sub egida UNECE, toate statele membre ONU interesate pot participa la activitatea UNECE. În total, peste 70 de organizaţii profesionale şi nonguvernamentale iau parte la activităţile desfăşurate de UNECE. O sesiune publică are loc o dată la doi ani. Reuniuni ale comitetelor sectoriale au loc de-a lungul fiecărui an.

Principalele organisme subsidiare ale organizaţiei sunt: Comitetul pentru Politici de Mediu, Comitetul pentru Transporturi Interne, Conferinţa Statisticienilor Europeni, Comitetul pentru Energie Durabilă, Comitetul Director pentru Productivitate Comercială şi Standarde, Comitetul pentru pentru Păduri şi Industria Forestieră, Comisia pentru Dezvoltare Urbană, Locuinţe şi Gospodărirea Terenurilor, Comitetul pentru Inovare, Competitivitate şi Parteneriate public-private (CICPPP); alte organisme: Grupul de lucru permanent privind îmbătrânirea populaţiei; Centrul ONU pentru facilitarea comerţului şi afaceri electronice (UN/CEFACT); Grupul consultativ privind codurile de locaţie ale Naţiunilor Unite pentru comerţ şi transport (UN/LOCODE); Echipa de specialişti în pescuit durabil; Grupul consultativ pentru tehnologii avansate în comerţ şi logistică, arată site-ul oficial al organizaţiei.

România a dobândit calitatea de membru al UNECE la 14 decembrie 1955, fiind reprezentată, în prezent, de ambasadorul Adrian Cosmin Vieriţa. Totodată, România a deţinut calitatea de membru în Biroul Comitetului pentru Transporturi Interioare al UNECE (2014-2016) şi a deţinut vicepreşedinţia Biroului UNECE (2019-2021), alături de Elveţia, Belarus având preşedinţia, conform https://mae.ro/ şi https://unece.org/.

În cadrul celei de-a 69-a sesiuni a UNECE (20-21 aprilie 2021), a fost ales noul Birou sub preşedinţia Austriei şi vicepreşedinţia Elveţiei şi Turkmenistanului. Astfel, preşedintele organizaţiei este ambasadoarea Elisabeth Tichy-Fisslberger. Secretarul executiv al UNECE este Olga Algayerova (din iulie 2017). AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: UNECE /Facebook