Actorul Ştefan Radof s-a născut la 1 decembrie 1934, la Buftea, judeţul Ilfov, ca fiu al unui mic negustor, Ion Radof (Ioan Radov, născut în Basarabia). A urmat cursul inferior al Colegiului Naţional ''Sfântul Sava'', înscriindu-se apoi la o şcoală comercială. În 1952, a absolvit Şcoala Medie de Comerţ Exterior Nr. 2, din Bucureşti, după care a fost repartizat ca funcţionar la BNR-Ploieşti, potrivit www.cinemagia.ro, https://www.ro.biography.name/ şi http://aarc.ro/cineasti/trivia/stefan-radof.

În martie 1953 a fost arestat, de securitate, judecat şi condamnat de Tribunalul Militar teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru ''uneltire împotriva orânduirii de stat'', fiind eliberat în 1955. A devenit student al Institutului de Teatru în 1958, dar după trei săptămâni a fost exmatriculat, în urma descoperirii dosarului său. A lucrat ca muncitor în halele Obor, apoi, ca funcţionar comercial.

 Actorii Şerban Ionescu (stg.) şi Ştefan Radof (dr.) la premiera filmului 'Oglinda - Începutul adevărului', în regia lui Sergiu Nicolaescu, 1994.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/ARHIVA ISTORICA AGERPRES 

În toamna anului 1960, a fost admis la Institutul de Teatru, graţie maestrului Radu Beligan şi rectorului facultăţii, maestrul Costache Antoniu, la a cărui clasă a şi absolvit în 1964. În 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică şi matematică.

Cariera teatrală a început-o la Piatra Neamţ, de unde, la îndemnul omului de teatru şi regizorului Cornel Todea, s-a prezentat, în toamna anului 1965, la concursul organizat de Teatrul ''C.I. Nottara'', condus în acea vreme de Horia Lovinescu. A fost admis şi a rămas devotat acestui teatru, pe a cărui scenă a interpretat, timp de 30 de ani, numeroase roluri apreciate de public, în spectacole precum: "Al Doilea Război Mondial'' de Bertolt Brecht, ''Fii cuminte, Cristofor'' de Aurel Baranga, ''Mizerie şi nobleţe'' de Eduardo Scarpetta, ''Poveşti şi amintiri'' de Ion Creangă, ''Omul care şi-a pierdut omenia'' de Horia Lovinescu, ''Antigona'' de Jean Anouilh, ''Bărbaţi fără neveste'' de Neil Simon, ''Bună seara, domnule Wilde!'' de Oscar Wilde, ''Fântâna Blanduziei'' de Vasile Alecsandri, ''Hamlet'' de William Shakespeare, ''Barbarii'' de Maxim Gorki, ''Henric al IV-lea'' de William Shakespeare, ''Micul infern'' de Mircea Ştefănescu, ''Sfântu Mitică blajinu'' de Aurel Baranga, ''Livada de vişini'' de Anton Pavlovici Cehov, ''Nora (Casa cu păpuşi)'' de Henrik Ibsen, ''Petrecere într-un pian cu coadă'' de Mihai Ispirescu, ''Titanic vals'' de Tudor Muşatescu, ''Soţul păcălit'' de Moliere, potrivit www.nottara.ro.

Artistul s-a remarcat şi în teatrul radiofonic, dar şi în televiziune şi film. În perioada 1993-1995, a moderat la TVR show-ul ''De la egal la egal... Amical!'' (producător: Liviu Tudan).

Din filmografia sa amintim: ''Prea mic pentru un război atât de mare'' (1970, regia Radu Gabrea), ''Adio, dragă Nela'' (1972, regia Cornel Todea), ''Dincolo de nisipuri'' (1973, regia Radu Gabrea), ''Un zâmbet pentru mai târziu'' (1974, regia Alexandru Boiangiu), ''Livada de vişini'' (1975, adaptare TV, regia Cornel Todea), ''Nunta însângerată'' (1976, adaptare TV după drama lui Federico Garcia Lorca, regia Timotei Ursu), ''Războiul Independenţei'' (1977, serial TV, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis), ''Vlad Ţepeş'' (1979, regia Doru Năstase), ''Ultima frontieră a morţii'' (1979, regia Virgil Calotescu), ''Cine iubeşte şi lasă'' (1982, regia Gheorghe Turcu), ''Balanţa'' (1992, regia Lucian Pintilie), ''Inelul cu briliant'' (1993, serial TV, regia Silviu Jicman), ''Oglinda'' / ''Începutul adevărului'' (1994, regia Sergiu Nicolaescu), potrivit volumului ''1234 Cineaşti români'' (Editura Ştiinţifică, 1996) şi www.cinemagia.ro.

Pentru talentul şi dăruirea sa, maestrul Ştefan Radof a fost răsplătit cu numeroase premii, printre care Premiul ATM şi al criticii (1980, 1982, 1984, 1986); laureat al festivalului de film de la Lucarno pentru rolul din filmul ''Prea mic pentru un război atât de mare'', laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy (Franţa, 1969), Arhus (Danemarca, 1970), Guanahato (Mexic, 1978), Plovdiv (Bulgaria, 1999).

Între 1990-1994 a fost profesor asociat la Academia de Teatru şi Film, iar între 1996-2000, la Universitatea Hyperion.

Ştefan Radof a publicat volume de versuri - ''Casca de foc'' (1972), ''Iris'' (1976), ''Statui în iarbă'' (1983), ''Şoimul în iarnă'' (1994), ''Efectul de seră'' (2002), ''Balade, Doamnelor, balade'' (2008), dar şi schiţe, eseuri, scenarii - ''Enigma din testament'', după nuvela ''Morminte'' de Mihail Sadoveanu, ''Inelul cu briliant'' după romanul ''Amândoi'' de Liviu Rebreanu şi ''Crocodilul'' după Dostoievski.

A fost membru al Uniunii Naţionale Teatrale din România (UNITER) şi al Uniunii Scriitorilor din România (USR), precum şi al Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România (AFDPR).

Pe lângă activitatea sa ca actor şi ca poet, s-a implicat şi în activitatea civică, fiind membru fondator al Alianţei Civice şi al Partidului Alianţei Civice (PAC) şi ca senator din partea Convenţiei Democratice din România în legislatura 1991-1996.

În 2004, Preşedinţia României i-a conferit Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de Cavaler, în semn de apreciere pentru îndelungata şi fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea şi talentul puse în slujba artei spectacolului şi a teatrului românesc, potrivit https://canord.presidency.ro/.

A murit la 28 martie 2012. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: cinemagia.ro