Martin Walser este unul dintre cei mai prolifici romancieri germani contemporani cu opere de ficţiune şi nonficţiune premiate, potrivit boydellandbrewer.com. Scriitor inovator şi constant provocator, el a descris dezvoltarea socială şi culturală a Germaniei de Vest cu precizie şi cu o versatilitate extraordinară, după cum remarcă Michael Winkler în "Dicţionarul de biografie literară" (www.encyclopedia.com).

Martin Johannes Walser s-a născut la 24 martie 1927, la Wasserburg/Bodensee.

A participat la cel de-al Doilea Război Mondial şi, în 1945, a fost luat prizonier de americani. A revenit în Germania după terminarea războiului.

A studiat literatura, istoria şi filosofia la Regensburg şi Tübingen (1946-1951). A obţinut diploma de absolvire cu o lucrare despre Franz Kafka. A lucrat ca redactor, scenarist şi regizor la ''Süddeutsche Rundfunk'' din Stuttgart (1949-1957). A întreprins numeroase călătorii în Franţa, Italia, Marea Britanie, Polonia, Cehoslovacia, SUA şi Japonia. Invitat de diverse universităţi şi instituţii de învaţământ a susţinut o serie de prelegeri despre poezie, menţionează www.encyclopedia.com.

În 1953, a devenit membru al Grupului 47, o mişcare a scriitorilor şi publiciştilor germani care militau pentru o Germanie nouă şi democratică.

Publicarea, în 1955, a volumului de povestiri "Ein Flugzeug uber dem Haus" l-a adus în atenţia opiniei publice. Primul său roman, "Ehen in Philippsburg" ("Marriage in Philippsburg"), publicat în 1957, i-a adus Premiul "Hermann Hesse".

În 1960, a apărut romanul "Halbzeit", primul din trilogia ''Anselm-Tristlein'' (1960-1973). În ciuda succesului ca romancier, drama a rămas interesul său principal în această perioadă timpurie. Una dintre primele piese de teatru ale lui Walser, "Der Abstecher" (1961), a repurtat un succes imediat. O altă piesă, "Eiche und Angora: Eine Deutsche Chronik", a fost produsă în anul următor şi i-a confirmat reputaţia în propria sa ţară şi în străinătate ca unul dintre cei mai mari dramaturgi ai Germaniei Federale în anii 1960. Piesa este o satiră asupra istoriei germane recente, reflectată prin experienţele nefaste ale unui nebun din oraş.

În 1962, a primit Premiul "Gerhart Hauptmann" pentru drama ''Eiche und Angora: Eine Deutsche Chronik ''.

Walser a scris mai multe piese de teatru care tratează problemele Germaniei după al Doilea Război Mondial, inclusiv "Der schwarze Schwan" (1964), considerată drept "una dintre primele piese germane care s-a ocupat de problema vinovăţiei naţionale a Germaniei", potrivit lui Heike A. Doane în "Dicţionarul de biografie literară" (www.encyclopedia.com).

"Die Zimmerschlacht" a atins o coardă deosebit de rezonanţă în public. Timp de un deceniu a fost a treia piesă cel mai frecvent pusă în scenă în Germania de Vest. După mai multe piese între 1968 şi 1975, care au fost prost primite, Walser s-a concentrat asupra scrierii de romane. Piesele lui sunt recunoscute ca repere semnificative în literatura dramatică germană atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi structura.

În 1966, a fost publicat romanul "Das Einhorn", al doilea din trilogia pe care avea să o încheie în 1973 cu romanul "Der Sturz" şi care au fost reeditate într-o ediţie completă în 1981.

După apariţia volumului "Ehen în Philippsburg", Walser a scris trei romane în care apare acelaşi protagonist, "Anselm Kristlein: Halbzeit" (1960), "Das Einhorn" (1966) şi "Der Sturz" (1973). Publicarea din 1984 a cărţii "The Inner Man", o traducere în engleză al volumului "Seelenarbeit" de Leila Vennewitz, a marcat începutul accesului unui public mai larg la operele lui Walser.

Între romanele traduse în engleză în SUA, se numără: "Ein fliehendes Pferd: Novelle" (1978) - "Runaway Horse: A Novel" (1980); "Das Schwanenhaus" (1980) - "The Swan Villa" (1982); "Brief an Lord Liszt" (1982) - "Letter to Lord Liszt" (1985); "Brandung: Roman" (1985) - "Breakers: A Novel" (1987); "Brandung" (1985) - "Breakers" (1987); "Dorle und Wolf: Novelle" (1987) - "No Man's Land" (1989).

În 1981, a fost distins cu Premiul "Georg Büchner", iar, în 1987, a primit Premiul Grosse Bundesverdienstkreuz. În 1994 este numit Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, iar în 1997, cu prilejul aniversării a 70 de ani, Editura Suhrkamp îi publică sub titlul ''Opere'' o serie de 12 volume. În 1999, este declarat de librarii germani ''autorul anului 1998''.

Romanul "Tod eines Kritikers" (''Moartea unui critic''), apărut la Editura Suhrkamp, provoacă un lung şir de polemici şi dezbateri publice pentru nuanţele sale antisemite, potrivit humanitas.ro. Cu toate acestea, unii critici au observat că această portretizare nu a fost odiosă, ci în schimb provocatoare intenţionat. "Pentru orice cititor care cunoaşte opera lui Martin Walser - a scris eseuri mai impresionante despre Auschwitz decât aproape orice autor contemporan - acuzaţia de antisemitism este absurdă... Provocarea este o armă pe care Walser a folosit-o din ce în ce mai mult atât pentru a-şi tulbura compatrioţii, cât şi pentru a testa limitele toleranţei în societatea germană", a scris Michael Butler în "Times Literary Supplement" (www.encyclopedia.com).

Din 2005, începe publicarea volumelor autobiografice: ''Leben und Schreiben'', jurnale 1951-1962; în 2008, ''Leben und Schreiben'', jurnale 1963-1973; în 2010, ''Leben und Schreiben'', jurnale 1974-1978.

Între operele sale importante, se regăsesc: romanele "Finks Krieg" (1996), "Ein springender Brunnen" (1998), "Tod eines Kritikers" (2002) ''Der Augenblick der Liebe'' (2004), ''Angstblüte'' (2006), ''Ein liebender Mann'' (2008), ''Muttersohn'' (2011), ''Das dreizehnte Kapitel'' (2012), ''Die Inszenierung'' (2013), ''Shmekendike blumen. Ein Denkmal / A dermonung für Sholem Yankev Abramovitsh'' (2014), ''Ein sterbender Mann'' (2016), ''Statt etwas oder Der letzte Rank'' (2017), "Spätdienst. Bekenntnis und Stimmung" (2018), "Mädchenleben oder Die Heiligsprechung. Legende." (2019), "Sprachlaub oder: Wahr ist, was schön ist." (2021).

Alte distincţiile primite de autor sunt: Schiller Foerder Prize (1965); Bodensee Literature Prize (1967); Schiller Gedaechtnis Prize (1980); Buechner Prize (1981); Grand Order of Merit of the Federal Republic of Germany (1987); Zuckmayer Medallion (1990); Literature Prize of the Bavarian Academy of Fine Arts (1990); Ricarda Huch Prize (1990); Ordre pour le Merite (1993); Hoelderlin Prize (1996); Peace Prize, German Booksellers (1998), Friedrich Nietzsche Prize (2015), notează www.encyclopedia.com.AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: openlibrary.org