Ieromonahul Gavriil a fost unul din ucenicii Sfântului Nicodim cel Sfinţit, arată arhimandritul Ioanichie Bălan ("Patericul Românesc", 2011).

După ce mai întâi s-a nevoit ca sihastru pe Valea Oltului, a intrat în obştea Mănăstirii Tismana, unde a deprins meşteşugul vieţii duhovniceşti. Şi era vestit în partea locului pentru sfinţenia vieţii lui.

În anul 1388, când domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), a terminat de zidit Mănăstirea Cozia, ieromonahul Gavriil a fost rânduit cel dintâi egumen şi părinte duhovnicesc al acestei ctitorii.

Fortificată cu ziduri înalte, ca o cetate, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, o monumentală construcţie, a fost gândită ca necropolă domnească şi reprezintă unul dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Temelia mănăstirii a fost pusă între anii 1386 şi 1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul "peceneg-cumanian coz", adică nuc, care a devenit Cozia, potrivit prezentării făcută sfântului lăcaş. (http://cozia.arhiepiscopiaramnicului.ro)

"În această perioadă, parte din mănăstirile româneşti au fost închinate către scaunele patriarhale orientale, către mănăstirile din Muntele Athos sau Sinai, Mănăstirea Cozia a fost protejată de privilegiul dat de însuşi Mircea cel Bătrân prin documentul din 20 mai 1388 (6896) care preciza că 'nimenea să nu cuteze să schimbe altfel, cât de puţin... nimeni să nu aibă putere să aşeze pe egumeni, nici eu, Mircea Voievod, nici alţi domni... nici mitropolitul, nici nimeni altul, numai acel pe care fraţii îl vor voi din mijlocul lor, după aşezământul lăsat de popa Gavriil'", se arată în istoricul menţionat.

Egumenului Gavriil i s-a încredinţat şi Mănăstirea Cotmeana cu toate sihăstriile de pe Valea Oltului. În ambele mănăstiri, cuviosul Gavriil a adunat până la 40 de călugări şi a dat aşezământ de viaţă duhovnicească pentru obştea mănăstirilor Cozia şi Cotmeana, care se respecta cu mare sfinţenie.

Cuviosul egumen Gavriil a rânduit viaţă de obşte atât la Cozia, cât şi la Cotmeana, cu Sfânta Liturghie zilnică şi cu spovedania săptămânală. În sărbători se adunau la Cozia şi sihaştrii de pe Valea Oltului şi primeau Sfânta Împărtăşanie.

"Astfel, toţi petreceau în ascultare, în rugăciune, în dragoste şi în aşteptarea bunătăţilor viitoare. Şi era egumenul Gavriil iscusit părinte duhovnicesc al călugărilor şi sihaştrilor din Ţara Oltului şi printre cei dintâi sfetnici ai lui Mircea cel Bătrân, care de multe ori îl cerceta şi îi urma sfatul. Era încă părintele sufletesc şi mângâietor al sătenilor de sub munte, atât de dincoace, cât şi de dincolo de Carpaţi, şi mulţi credincioşi îl căutau pentru binecuvântare şi cuvânt de folos" ("Patericul Românesc", 2011).

Astfel, întărind viaţa călugărească în cele două mănăstiri şi ajungând la adâncă bătrâneţe, egumenul Gavriil şi-a dat sufletul cu pace, lăsând în urmă mulţi ucenici. (surse: "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; http://cozia.arhiepiscopiaramnicului.ro) AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)