Aşezarea Stari Ras, aflată în sud-vestul Serbiei, găzduieşte un important grup de monumente medievale alcătuit din fortăreţe, biserici şi mănăstiri. Alături de Mănăstirea de la Sopocani, păstrează, deopotrivă, o dovadă vie a relaţiilor civilizaţiei occidentale cu lumea bizantină în perioada medievală, potrivit site-ului https://whc.unesco.org/.

Stari Ras şi Sopocani alcătuiesc un sit format din patru componente separate dispuse în regiunea Raska, sud-vestul Serbiei: mănăstirea Sopocani, mănăstirea Djurdjevi Stupovi, Biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi situl arheologic al oraşului medieval Ras. Grupul celor trei monumente, datând din secolele X-XIII, ilustrează debutul activităţii artistice în Serbia medievală, care avea să îndeplinească standarde înalte în artă şi cultură în Imperiul Bizantin şi în alte regiuni ale Europei Centrale şi Sud Est. Complexul arhitectural unic format dintr-o multitudine de structuri în Stari Ras, situate la intersecţia influenţelor estice şi vestice, expune perioada secolelor XII-XIV, când vechiul oraş a fost prima capitală a statului sârb.

Frescele de la biserica mănăstirii Sopocani, datând din perioada 1270-1276, sunt printre cele mai sofisticate reprezentări ale artei medievale bizantine şi sârbe. Picturile excepţionale reprezintă munca unora dintre cei mai buni artişti ai acelei perioade, care nu îşi puteau desfăşura activitatea pe teritoriul imperiului Bizantin şi au găsit refugiu la curtea conducătorilor sârbi. La Sopocani artiştii au adus spiritul rafinat al antichităţii.

Biserica Sfântul Gheorghe din mănăstirea Djurdjevi Stupovi, construită în perioada 1170-1171, este cel mai recent exemplu al unei noi forme de arhitectură regională care a îmbinat elemente specifice stilurilor bizantin şi romanesc. Cunoscută drept Şcoala Raska, acest stil avea să domine arhitectura în această zonă pentru aproape o jumătate de secol. Biserica are, de asemenea, două rânduri de fresce conservate, datând din perioada 1175-1282-1283, fiind printre cele mai sofisticate din acea perioadă în zona Balcanilor. Frescele conservate din Biserica Sfântul Petru, construită în secolul X pe temelia unei capele din secolul al VI-lea şi care în prezent este cea mai veche biserică creştină din Balcani, atestă dovezi ale evoluţiei picturii în perioada secolelor X-XIV.

Stari Ras se află în vecinătatea unei zone muntoase, în apropiere de confluenţa râurilor Raska şi Sebecevo, şi a fost prima capitală a Serbiei independente în perioada venirii la putere a dinastiei Nemanjic în 1159. A reprezentat punctul central al evenimentelor hotărâtoare care au dus la apariţia, dezvoltarea şi consolidarea statului sârb. În prezent, situl arheologic cuprinde rămăşiţe ale structurilor construite din secolul al IX-lea, inclusiv fortăreaţa Gradina şi oraşul Târgovişte. Îmbinarea valorilor naturale, istorice, culturale şi artistice conferă acestui grup de monumente o semnificaţie aparte. Împreună, reprezintă o contribuţie unică a naţiune sârbe la cultura slavonă dar şi pentru alte naţiuni în timpul evului mediu.

Mănăstirea Sopocani este apreciată pentru calitatea excepţională a frescelor decorative. Frescele aflate în nartex oferă o dovadă a valorii istorice a familiei fondatoare a mănăstirii. Calitatea compoziţiilor, cele mai multe realizate în secolul al XIII-lea, furnizează dovada artei bizantine într-o perioadă când Constantinopolul se afla sub controlul cruciaţilor. Frescele din Biserica Sfântul Gheorghe din mănăstirea Djurdjevi Stupovi respectă aspecte principale regăsite în icoane şi au ca sursă de inspiraţie elemente specifice artei antice. Biserica Sfântul Petru, reşedinţa arhiepiscopului de Raska, a fost, de asemenea, decorată cu fresce majoritatea specifice secolului al XIII-lea.

Vechiul oraş Ras, ale cărui clădiri sunt specifice perioadei secolelor IX-XI, exprimă, prin planul arhitectural şi prin decoraţiile interioare, caracteristici aparţinând Şcolii Raska.

Întregul sit acoperă circa 199 de hectare, însă există şi o zonă de protecţie de circa 9.936 hectare. Proiectele de dezvoltare din apropiatul oraş Novi Pazar, presiunea exercitată de mediul înconjurător şi cea determinată de numărul de locuitori constituie suma de riscuri şi ameninţări cunoscute la adresa integrităţii sitului.

Cele trei monumente ecleziastice se află în administrarea Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar situl arheologic Stari Ras se află în proprietatea statului. Legea patrimoniului cultural din 1994 asigură cadrul legal de protecţie, la care se adaugă şi hotărârile legale, în vigoare, ale administraţiei locale şi instituţiilor de profil. Din 1979, situl ce reuneşte monumentele de la Stari Ras şi Sopocani face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org/en/list/96/gallery