Bruno Walter (Bruno Schlesinger) a fost muzicianul care a contribuit la modelarea esenţei stilului interpretativ în rândul dirijorilor.

S-a născut la 15 septembrie 1876, la Berlin. Talentul i-a fost descoperit devreme, iar la vârsta de nouă ani a intrat la Conservatorul Stern pentru a studia pianul. A debutat la 13 ani, cu Filarmonica din Berlin. Impresionat de modul în care Hans von Bülow gestiona orchestra din Berlin, a decis să studieze pentru a deveni dirijor.

La vârsta de 17 ani, în 1893, şi-a făcut debutul ca dirijor la Opera din Köln. În 1894, s-a mutat la Hamburg şi a lucrat sub conducerea compozitorului austriac Gustav Mahler, a cărui influenţă s-a dovedit importantă pentru realizarea idealurilor tânărului dirijor. După ce a părăsit Hamburg, a lucrat la o succesiune de teatre de operă europene provinciale.

A revenit la Berlin în 1900 şi a dirijat, în premieră, opera "Sărmanul Heinrich" de Hans Pfitzner. I-a succedat lui Schalk la Opera de Stat din Berlin şi a făcut primele înregistrări, pornind de la o carieră care se va întinde în era stereo şi se va număra în sute de titluri.

Cariera sa internaţională a început în 1901, alături de Gustav Mahler, acceptând invitaţia de a se alătura Operei Curţii din Viena ca asistent. A fost invitat să dirijeze la Praga, Londra şi Roma. A rămas la Viena până în 1913, obţinând cetăţenia austriacă în 1911, schimbându-şi numele în Walter. potrivit www.allmusic.com.

În 1913, Bruno Walter s-a mutat la München pentru a conduce Opera Curţii din Bavaria şi aici a luat avânt cariera lui de dirijor. A reînviat operele lui Mozart de mult neglijate şi a prezentat în premieră opere noi semnificative de Korngold şi Pfitzner. A părăsit brusc München în 1923, pornind către o varietate de destinaţii, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie, Paris, Roma şi URSS.

A revenit la Berlin în 1925, ca director muzical al Operei de Stat din Charlottenburg. În acelaşi an, a început colaborarea cu Festivalul de la Salzburg. A debutat la Scala în 1926. La Londra, Bruno Walter a fost dirijor şef al stagiunilor germane de la Covent Garden din 1924 până în 1931.

În 1929, a plecat pentru a-i succeda lui Wilhelm Furtwängler la Gewandhaus din Leipzig. În 1933, când situaţia din Germania a devenit tensionată, s-a retras în Austria şi a fost numit director muzical al Filarmonicii din Viena, în 1935. Când Austria a fost ocupată, Bruno Walter a plecat în Franţa, la Conservatorul din Paris şi deşi a primit cetăţenia franceză, un an mai târziu, s-a stabilit în SUA, la Los Angeles. Până în 1947, s-a aflat la pupitrele unor prestigioase orchestre, precum Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Filarmonică din Los Angeles, Orchestra Simfonică NBC, Filarmonica din New York, Orchestra din Philadelphia, Opera Metropolitan din New York.

Din 1946, Bruno Walter a făcut numeroase călătorii în Europa, devenind o figură muzicală importantă în primii ani ai Festivalului de la Edinburgh şi la Salzburg, Viena şi München. Un atac de cord în 1957 l-a determinat să-şi reducă angajamentele. Ultimi ani ai vieţii au fost marcaţi de înregistrări cu Orchestra Simfonică Columbia. A avut ultima sa apariţie în concert live pe 4 decembrie 1960, alături de Filarmonica din Los Angeles şi pianistul Van Cliburn. Ultima sa înregistrare a fost o serie de uverturi Mozart cu Orchestra Simfonică Columbia la sfârşitul lunii martie 1961, potrivit www.newworldencyclopedia.org.

Catalogul de lucrări originale al lui Bruno Walter conţine două simfonii, lucrări corale şi o sonată pentru vioară. A murit la 17 februarie 1962, la Beverly Hills, California, SUA. AGERPRES / (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.brunowaltermusiktage.eu