Filosof, teolog şi istoric al culturii româneşti, Virgil Cândea, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române, s-a născut 29 aprilie 1927, la Focşani, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A absolvit colegiul Naţional "Sf. Sava" (1945), perioadă în care şi-a făcut debutul publicistic în "Revista Colegiului Naţional Sf. Sava". A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1949), Facultatea de Filosofie (1950), Institutul Teologic Universitar (1955). Doctor în filosofie (1970).

Bibliograf principal, apoi şef al Secţiei de documentare la Biblioteca Academiei Române (1950-1961), potrivit biblacad.ro.

Şi-a continuat activitatea la Biblioteca Institutului "Cantacuzino" (1962-1965). A fost director al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1963-1968); director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (1965-1968); cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti (1968-1972); secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1988-1994).

A fost lector, apoi profesor de Istoria relaţiilor internaţionale la Facultatea de Drept (1963-1966), profesor de Istoria culturii şi Artă religioasă la Institutul de Arte plastice "Nicolae Grigorescu" (1980-1982), la Facultatea de Teologie (din 1993), toate în Bucureşti, notează basilica.ro.

Cercetător de mare erudiţie, a desfăşurat o susţinută activitate ştiinţifică, concretizată în peste 200 de titluri, a întreprins investigaţii asupra istoriei ideilor, precum şi asupra definirii conceptului de umanism în cultura noastră medievală ("Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român" - 1962; "Scurtă istorie a românilor" - 1977; "Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de izvoare privind istoria şi cultura poporului român" - 1991, cea dintâi lucrare de acest gen din literatura mondială, ş.a.). Alături de identificarea în versiunea arabă a primei cronici muntene de redacţie unitară ("Letopiseţul Ţării Româneşti. 1291-1664 în versiunea arabă a lui Macarie Zaim", 1971), a avut o contribuţie decisivă la descoperirea picturii postbizantine de expresie arabă - arta melkită ("Les icones melkites" - 1969, 1993).

De asemenea, s-a aplecat asupra istoriei diplomaţiei, realizând, în colaborare, cea dintâi sinteză de istorie a diplomaţiei ("Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti", 1966) şi este autorul celui dintâi tratat românesc şi al doilea din lume privitor la "introducerea în documentarea ştiinţifică". A tradus lucrarea lui Francis Bacon "Noua Atlantidă" (1962), a îngrijit cea dintâi ediţie a operelor minore ale lui Dante (1971) şi a participat la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale (München, 1956; Viena, 1965; Atena, 1970; Ankara, 1979; Stuttgart, 1985; Madrid, 1990; Paris, 1993 etc.).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1971); vicepreşedinte al Centrului italo-român de studii istorice de la Milano (din 1978); membru al Asociaţiei Istoricilor Americani (din 1984); membru al Centrului European de Cultură din Geneva (din 1983); membru corespondent al Societăţii Elene de Arheologie din Atena (din 1990); membru în consiliile de conducere ale Centrului European de Cultură din Bucureşti, Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al Comisiei Române pentru UNESCO (din 1990); membru mirean în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi în Adunarea Naţională Bisericească (1990-2006).

A fost membru corespondent (din 9 mart. 1991), apoi titular (din 31 mart. 1993) şi vicepreşedinte (13 febr. 1998-4 mart. 2002) al Academiei Române, potrivit acad.ro.

În anul 2000, i-a fost conferit Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce, conform cdep.ro.

A murit la 16 februarie 2007. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)