Piesa de teatru "Valiza cu fluturi" de Iosif Naghiu, regizată de Sanda Manu, a avut premiera în 12 iunie 1975, la Teatrul Naţional din Bucureşti, jucându-se timp de 15 ani. Ultima reprezentaţie la Naţionalul bucureştean a fost în 11 mai 1990, conform site-ului https://www.tnb.ro/ro/.

Drama cu trei personaje a beneficiat de interpretarea unor mari actori: Ion Marinescu (rolul Şandru), Valeria Seciu (rolul Ana), Ovidiu Iuliu Moldovan (rolul Alin). Această variantă scenică a fost preluată şi în varianta pentru televiziune.

" 'Valiza cu fluturi' este drama unui cuplu conjugal, dramă secretă, alimentată şi înteţită de nemulţumiri, de neîmpliniri, de învinuiri reciproce, de jigniri, de înşelări şi dezamăgiri, dramă născută în clipa în care s-a născut cuplul: el - Şandru - sculptor de talent, muieratic şi superficial, ea - Ana - fată de familie bună şi avută, în căutarea unei partide convenabile. Căsnicia lor s-a clădit pe compromisuri şi minciună, s-a consolidat prin abjecţia care-o solidarizează. Liniştea şi armonia din vila de pe malul mării sunt doar aparenţe care se destramă sub ochii neaşteptatului vizitator", nota Virgil Munteanu în Revista "Teatrul" din iulie 1975, conform site-ului http://www.tvr.ro/.

În aprilie 1981, piesa a fost pusă în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Sfântu Gheorghe, în regia lui Balogh Andras. Din distribuţie făceau parte actorii Visky Arpad, Naszta Karalin, Nemeş Levente, notează revista "Teatrul" nr. 4 din aprilie 1981, conform site-ului http://e-patrimoniu.ro/.

Tot în 1981, "Valiza cu fluturi" a avut premiera la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov, în regia lui Constantin Codrescu, precizează site-ul instituţiei teatrale.

"Cu trei personaje, 'această piesă este o suită de trei voci. Fiecare dintre ele îşi închipuie că este vocea principală" - declara autorul, în caietul-program. Şi tot acolo găsim şi fragmente din comentariile apărute în presă. (...) Criticul Radu Popescu ('România liberă') spune că marea dificultate a piesei, pe care o numeşte poem, constă în 'aceea că e deosebit de statică, sprijinită numai pe fluxul verbal, pe tensiunea şi surpriza dialogului. Aici, ca întotdeauna, Naghiu se arată dotat în chip remarcabil'. Poem numeşte metaforic piesa şi regizorul Constantin Codrescu, revenit la Braşov după mai bine de un deceniu. (...). Alin, tânăr ilegalist urmărit de Siguranţă, nimereşte în casa unor burghezi, cu valiza cu manifeste. Ei sunt într-o confruntare continuă pe tema expediţiilor adulterine ale soţiei şi a egoismului stoic al sculptorului soţ. Cele trei personaje au fost, în spectacol, Virginia Itta Marcu (Ana), Dan Săndulescu (Sandru) şi Nicolae Manolache (Alin, trădat în final de cei doi). Constantin Codrescu a fost întrebat cum a colaborat cu actorii braşoveni: 'Ne-a legat o fericită dinamică interioară, cei trei valoroşi interpreţi (...) manifestând faţă de mine o ireproşabilă loialitate.", notează site-ul http://www.teatrulsicaalexandrescu.ro/.

Teatrul de Stat din Sibiu a montat spectacolul în 1986, scrie revista "Teatrul" nr. 7-8 din iulie-august 1986, conform site-ului https://biblioteca-digitala.ro/.

***

Dramaturgul Iosif Naghiu s-a născut la 11 martie 1932, în Bucureşti. Absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", el a scris peste 20 de piese de teatru care au cunoscut montări scenice în ţară şi în străinătate, fiind distinse cu numeroase premii. Totodată, a scris scenarii de film ("Luchian") şi de televiziune ("Capul de zimbru", după Vasile Voiculescu).

A debutat literar cu versuri în revista "Luceafărul", iar în 1968 a debutat cu teatru scurt, piesa "Celuloid" fiind pusă în scenă la Teatrul Nottara, care-l avea director pe dramaturgul Horia Lovinescu. Mai târziu, piesa "Gluga pe ochi" a fost montată la Teatrul Bulandra, în regia lui Valeriu Moisescu. A urmat, după zece ani, punerea în scenă a piesei "Ambasada iubirii", conform site-ului https://www.teatral.ro/.

Dramaturgul Iosif Naghiu a primit două premii ale Uniunii Scriitorilor la interval de zece ani (1983 şi 1993) şi două premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, tot la interval de zece ani (1974 şi 1984). La 1 decembrie 2000 a fost distins cu Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de Ofiţer "pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii, de Ziua Naţională a României" (Decretul preşedintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decoraţii naţionale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000).

A murit la 7 noiembrie 2003. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.tvr.ro