Domul din Milano este o catedrală impresionantă, fiind cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca mărime din lume, după Catedrala din Sevilla şi Basilica San Pietro din Roma, după cum indică site-ul https://www.crestinortodox.ro/. Domul din Milano, decorat cu mii de statui şi figuri în relief din marmură, are o capacitate de peste 40.000 de locuri şi o lungime de 157 de metri.

Amplasată în piaţa centrală din Milano - Piazza del Duomo -, această remarcabilă catedrală gotică este totodată una dintre imaginile emblematice ale Italiei şi ale Europei şi unul dintre principalele obiective turistice din Milano.

Lucrările pentru construcţia Domului din Milano au început în 1386, când stilul catedralelor gotice atinsese apogeul, şi s-au întins pe parcursul a şase secole. În acel an s-a luat hotărârea ca noua biserică să fie construită în zona vechilor bazilici Santa Maria Maggiore şi Santa Tecla, ale căror urme pot fi încă văzute astăzi în zona arheologică, potrivit site-ului https://www.duomomilano.it/.

În octombrie 1387, la iniţiativa lui Gian Galeazzo Visconti, duce de Milano, a fost înfiinţată Veneranda Fabbrica del Duomo, organizaţie ce avea menirea să supravegheze proiectarea şi construcţia bisericii. Veche de peste 600 de ani, Veneranda Fabbrica del Duomo administrează şi în zilele noastre monumentul.

Foto: (c) Duomo di Milano - Milan Cathedral/facebook.com

Decizia lui Gian Galeazzo Visconti de a folosi marmura de Candoglia în locul cărămizii tradiţionale din Lombardia (folosită iniţial la construcţia domului) a fost însoţită de o adevărată revoluţie a stilului prin alegerea goticului, iar Veneranda Fabbrica del Duomo a fost nevoită să caute ingineri, arhitecţi, sculptori şi cioplitori în piatră din toată Europa. Îndelungata succesiune de arhitecţi şi ingineri care au condus lucrările face imposibil de urmărit un anumit autor al proiectului, indică site-ul https://www.duomomilano.it/. La 16 octombrie 1418, Papa Martin al V-lea a sfinţit altarul mare al bisericii.

Intervenţiile la lucrările domului în perioada arhiepiscopilor Carlo Borromeo (între 1564-1584) şi Federigo Borromeo (între 1595-1631) au fost inspirate din conceptele şi formele arhitecturii şi mobilierului ecleziastic ale Romei papale, lăsând o nouă amprentă în interiorul Domului, aşa cum se poate vedea din cadrul arhitectural magnific al prezbiteriului, altarele laterale, criptă, baptisteriu, pardoseală.

Foto: (c) Duomo di Milano - Milan Cathedral/facebook.com

Proiectarea faţadei bisericii a început la sfârşitul secolului al XVI-lea, când s-au pus bazele acesteia. Asemenea multor altor elemente arhitecturale ale catedralei, şi faţada a trebuit să aştepte mult timp, mai exact până la finele secolului al XVIII-lea, până să aibă finalizat un plan definitiv.

În secolul al XIX-lea a existat o mare activitate pe şantierul de construcţie a domului. La începutul secolului, în preajma încoronării lui Napoleon ca rege al Italiei şi la iniţiativa acestuia au fost întreprinse noi lucrări de completare a faţadei. Lucrările de construcţie şi decorare au continuat, majoritatea turlelor au fost aşezate pe acoperiş şi au fost finalizate şi o parte dintre vitralii.

În secolul XX, care a fost marcat de războaie şi conflicte, au avut loc lucrări majore de renovare, precum şi finalizarea faţadei cu adăugarea uşilor, care a avut loc în perioadă cuprinsă între 1909 şi 1965. Totodată, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Veneranda Fabbrica del Duomo a întreprins restaurarea completă, structurală şi de conservare a unor părţi complexe ale Domului.

Foto: (c) Duomo di Milano - Milan Cathedral/facebook.com

"Maiestuozitatea şi formele estetice ale catedralei sunt grăitoare: detaliile sculpturale ale celor 135 de turle, dintre care cea mai înaltă atinge 109 metri, şi cele peste 2.000 de statui sunt foarte atent executate, la fel şi marile ferestre ale clădirii, considerate a fi cele mai mari din lume", potrivit site-ului https://www.crestinortodox.ro/. În interior, cinci nave gigantice, separate de stâlpi de piatră artistic sculptaţi, sunt încadrate de ferestre cu vitralii executate cu mare măiestrie. Absida, partea cea mai veche a catedralei, include trei ferestre în formă de roză realizate de Filippino de Modena, potrivit aceleiaşi surse. În cripta din Dom se află moaştele Sf. Carlo Borromeo, care, împreună cu Sf. Ambrogio, este unul dintre cei doi sfinţi ocrotitori ai oraşului Milano.

Dacă Domul reprezintă simbolul oraşului Milano în lume, statuia Madonnina, aşezată pe cel mai înalt turn al domului, reprezintă inima şi sufletul oraşului. Prima dovadă a unei posibile aşezări a statuii Fecioarei Maria în vârful marelui turn apare într-un desen al arhitectului Cesare Cesariano datat 1521, în care apare o turlă centrală pe care se află o statuie a Madonei. (https://www.duomomilano.it/). Arhitectul Francesco Croce a fost însărcinat, la 21 iunie 1762, să construiască turnul principal, iar în 1765 el a propus decorarea acestuia cu o statuie a Fecioarei Maria. Sculptorul Giuseppe Perego a primit sarcina de a realiza statuia, iar construcţia acesteia a fost decisă la 17 iunie 1769. Aurarul Giuseppe Bini a modelat şi bătut plăcile de metal pe modelul din lemn, iar statuia a fost poleită cu aur. Madonnina a fost terminată în 1773 şi amplasată în decembrie 1774, statuia având o înălţime de 4,16 metri. Lucrări de restaurare a statuii Madonnina au avut loc în 1967, precum şi în 2012 (ultima re-aurire a statuii şi restaurarea marelui turn).

Foto: (c) Duomo di Milano - Milan Cathedral/facebook.com

Marea orgă a Domului din Milano este cea mai mare orgă din Italia, se află pe locul al doilea în Europa (după orga de la Catedrala din Passau, Germania) şi se numără printre cele 15 cele mai mari orgi din lume. Istoria Domului din Milano a fost legată de cea a orgii sale încă de la început. Primul instrument ar fi fost construit în 1394, după doar şapte ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii, potrivit site-ului https://www.duomomilano.it/. În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, instrumentul a fost revizuit de mai multe ori pentru a-l adapta la nevoile tot mai mari de obţinere a unui sunet mai sofisticat. Actuala orgă a fost construită în 1938, apoi restaurată şi mutată în presbiteriu în 1986, fiind inaugurată solemn la 8 septembrie 1986 cu un concert susţinut de maestrul Luigi Benedetti, pe atunci organistul principal al catedralei. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Duomo di Milano - Milan Cathedral/facebook.com