Preşedintele în exerciţiu al Italiei, Sergio Mattarella, a fost reales, pentru un al doilea mandat prezidenţial de şapte ani, la 29 ianuarie 2022, devenind al doilea conducător al statului italian care este reales, conform AFP, Reuters şi dpa.

Ales pentru prima dată la 31 ianuarie 2015, preşedinte al Republicii Italiene de către forul legislativ de la Roma, susţinut fiind de o largă majoritate parlamentară de centru şi centru-stânga, a devenit al 12-lea preşedinte al Italiei după Al Doilea Război Mondial.

*

Sergio Mattarella s-a născut la Palermo, la 23 iulie 1941, ca fiu al unui lider istoric al eşichierului politic reprezentativ pentru creştin-democraţie şi frate al unui preşedinte al regiunii Sicilia, potrivit quirinale.it.

În 1964, a absolvit cu distincţia "Summa Cum Laude" cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Roma. În 1967, a devenit membru al Baroului din Palermo.

Până în 1983, a predat Drept parlamentar la Universitatea din Palermo. A publicat în domeniul Dreptului constituţional.

A fost ales, în 1983, membru al Camerei Deputaţilor pe listele Partidului Democraţiei Creştine. A fost reales deputat în şase legislaturi, până în 2008. A fost membru al Comisiei pentru Afaceri Constituţionale, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe şi preşedinte al Comisiei Legislative.

În 1985, a fost numit ministru al Afacerilor Parlamentare în guvernele conduse de prim-miniştrii creştin-democraţi Giovanni Goria şi Ciriaco de Mita. În perioada iulie 1987-iulie 1989, a fost ministrul pentru relaţia cu Parlamentul. A fost ministrul Educaţiei în perioada iulie 1989 - iulie 1990.

Timp de doi ani (1990-1992) a fost vice-secretar al Partidului Creştin-Democrat.

În 1992 a devenit director al ziarului oficial al partidului Il Popolo. În 1993, în urma referendumului a elaborat o nouă lege electorală, cunoscută sub numele de "Mattarellum". În 1994, s-a numărat printre fondatorii Partidului Popular italian (PPI). În acelaşi an, îşi înaintează demisia din fruntea Il Popolo. Cu prilejul alegerilor generale din 1996, Mattarella a fost unul dintre primii susţinători ai economistului Romano Prodi în fruntea coaliţiei de centru-stânga, cunoscută drept ''Măslinul'' (L'Ulivo). A fost ales preşedinte al grupului parlamentar al PPI.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

În octombrie 1998, a devenit vice-premier, funcţie deţinută până în decembrie 1999. Între decembrie 1999 şi iunie 2001, a fost ministrul Apărării, în guvernul lui Massimo D'Alema, liderul democraţilor de stânga (DS). După demisia acestuia în 2000, Mattarella şi-a păstrat funcţia de ministru al Apărării în guvernul condus de Giuliano Amato. În octombrie 2000, PPI s-a alăturat altor partide pentru a forma o alianţă de centru numită ''Margareta'' (Democraţie şi Libertate, DL), pentru ca în 2002 să fuzioneze într-un singur partid. Mattarella a fost reales în Parlamentul Italiei în 2001 şi 2006.

În 2007, s-a numărat printre fondatorii Partidului Democrat (PD). La 5 octombrie 2011, a fost ales, de Parlamentul italian, cu 572 de voturi pentru funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. A fost învestit la 11 octombrie 2011.

Sergio Mattarella a fost ales, la 31 ianuarie 2015, preşedinte al Republicii Italiene, obţinând cele 505 de voturi necesare în legislativ. A depus jurământul la 3 februarie 2015, pentru un mandat de şapte ani, urmându-i lui Giorgio Napolitano, care a demisionase anterior. A fost ales în al patrulea tur de scrutin, în primele trei tururi nefiind întrunit cvorumul necesar. Mattarella a dat dovadă, în repetate rânduri, de o autoritate morală puternică în primul mandat, perioadă în care numeroase guverne de coaliţie s-au prăbuşit. S-a dovedit un factor de stabilitate pe fondul ultimilor doi ani dificili ai pandemiei COVID-19. În 2021, a intervenit pentru a evita alegerile generale anticipate, după demisia premierului Giuseppe Conte, numindu-l pe fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene Mario Draghi în funcţia de prim-ministru, potrivit agenţiei Xinhua. După ce iniţial a refuzat să mai candideze pentru un nou mandat, Sergio Mattarella a acceptat în cele din urmă să se înscrie în cursa electorală, fiind ales în cea de-a opta rundă de vot.

Preşedintele Italiei este ales pentru un mandat de şapte ani de cele două camere ale parlamentului, alături de reprezentanţi ai regiunilor Italiei. În total sunt peste 1000 de "mari electori". În 1971, Giovanni Leone a fost ales după 23 de tururi de scrutin.

Republica italiană a avut până în prezent 12 preşedinţi. Giorgio Napolitano (2006-2015) a mai obţinut, până acum, un al doilea mandat. Potrivit Constituţiei italiene, preşedintele are un rol mai degrabă simbolic, dar care se poate dovedi important în perioade de instabilitate politică, putând dizolva parlamentul, convoca alegeri şi desemna premierul. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)