Constantin (Dinu) Grigore Săraru, scenarist, scriitor, publicist, om de teatru, s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, potrivit fundatianistetarani.ro.

A copilărit în comuna Slătioara, apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. A absolvit, în 1978, cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti, conform "Dicţionarului scriitorilor români" (Editura Albatros, 2002).

A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1960). A fost redactor-şef adjunct la revista ''Secolul XX'' (1961-1963) şi şef secţie culturală la ziarul "Scânteia Tineretului" (1963). Între 1964 şi 1967, a fost secretar general de redacţie la revista "Luceafărul", arată fundatianistetarani.ro.

În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR. În intervalul 1977 şi 1990, a fost director al Teatrului Mic şi creator al Teatrului Foarte Mic.

După anul 1989, a ocupat funcţiile de: director fondator al revistei "Noi" (1990); director fondator al revistei "Clipa" (1991); director al cotidianului "Universul Românesc" (1992); director al revistei "Armonia" (1993); director al ziarului "Ţăranul român" (1999); director fondator al revistei "Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti" (începând cu 1993).

Este fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală ''Nişte ţărani'', înfiinţată în iunie 1998, precum şi unul dintre organizatorii, din 1998, al Festivalului Internaţional de Film ''Eco-Etno-Folk Film'' de la Slătioara. Tot în 1998, a iniţiat şi coordonat proiectul Pro Istoria.

Dinu Săraru în dialog cu Victor Atanasie Stănculescu, la conferinţa de presă prilejuită de lansarea cărţii "Generalul Revoluţiei cu piciorul in ghips”, Bucureşti, 2 februarie 2005.

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU /AGERPRES FOTO

În 2000, a fost director general al Editurii Fundaţiei PRO.

Între 2001-2004, a îndeplinit funcţia de director al Teatrului Naţional ''I. L. Caragiale'' din Bucureşti. În anul 2001, a reluat publicarea "Gazetei Teatrului Naţional". A devenit director fondator al revistei "Clipa" în 2008.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul ''Teatrul românesc şi interpreţi contemporani'' (1966), notează http://fundatianistetarani.ro/. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, ''Al treilea gong''.

A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu ''Nişte ţărani'' (1974, Premiul ''Ion Creangă'' al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în 1980, sub titlul ''Vânătoarea de vulpi'', în regia lui Mircea Daneliuc, şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul ''Scenariu dramatic în şapte anotimpuri''.

Au urmat romanele: ''Clipa'' (1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu), trilogia ''Dragostea şi revoluţia'' (1981-1989; ''Toamna roşie'', ''Cei care plătesc cu viaţa'', ''Speranţa''), ''Adevăruri de toată ziua'' (1987), ''Un fluture alb cu sânge pe aripi'' (1992), ''Iarba vântului'' (1993, Premiul ''Mihai Eminescu''), ''Trilogia ţărănească'' (triptic de romane, 1996), ''Crimă pentru pământ'' (1997, Premiul ''Liviu Rebreanu'') - montat de regizorul Grigore Gonţa la Teatrul Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti, ''Ciocoii noi cu bodyguard'' (2004), ''Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips - Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu'', volum de interviuri (2005), ''Ultimul ţăran din Slătioara'' (2006).

Subiectul filmului ''Ticăloşii'' (2007), al cărui regizor şi scenarist este Şerban Marinescu, este inspirat din romanul lui Dinu Săraru "Ciocoii noi cu bodyguard".

A semnat şi scenariile ecranizărilor după propriile romane: ''Clipa'' (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1979) pentru care a primit Premiul Naţional pentru scenariu cinematografic, ''Vânătoarea de vulpi'' (în regia lui Mircea Daneliuc, 1980, după ''Nişte ţărani''), ''Dragostea şi revoluţia'' (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1983).

Ceremonia de decorare a directorului Teatrului National "I.L. Caragiale", Dinu Săraru, cu medalia aniversară "Sankt Petersburg - 300 de ani", de către Alexandr Tolkaci (dr), ambasadorul Federaţiei Ruse în România, Bucureşti, 18 februarie 2004.

Foto: (c) SIMION MECHNO /AGERPRES FOTO

A fost distins, de două ori, cu Medalia Meritul Cultural şi o dată cu ordinul omonim. În 2002, i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional ''Steaua României''. Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică. În 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint - Antim Ivireanu a Arhiepiscopiei Râmnicului. În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur - Constantin Brâncoveanu.

În 2012, la vârsta de 80 de ani, lui Dinu Săraru i s-a acordat Diploma de Merit a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, precum şi Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Dinu Săraru este cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti, al municipiului Râmnicu Vâlcea şi al judeţului Vâlcea. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Dinu Săraru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, la conferinţa de presă prilejuită de premiera spectacolului "O scrisoare pierdută", de I.L. Caragiale, 15 aprilie 2003.