Teatrul de la Copou (din municipiul Iaşi) a fost inaugurat la 1 februarie 1847, cu spectacolul "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg" - tablou vivant de Gheorghe Asachi, conform volumului "Istoria României în date" (pagina 170), apărut la Editura Enciclopedică, în 2003.

Istoria fenomenului teatral în Iaşi începea la sfârşitul secolului al XVIII-lea, notează site-ul https://www.teatrulnationaliasi.ro/.

"Oraş aşezat pe drumul mare de comerţ cu Polonia, cu Rusia şi cu ţările germane, era firesc ca între zidurile Iaşului să poposească - alături de negustori, cărăuşi, emisari de la curţile străine, misionari şi mulţi aventurieri - şi trupe care aduceau menajerii, circuri, panorame şi spectacole de teatru. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea erau tot mai numeroşi feciorii de boieri ce mergeau să înveţe în Franţa, Germania sau Italia. Acolo făceau cunoştinţă cu teatrul cult aflat la mare cinste. Moda se întinde, şi întâiul animator al vieţii artistice şi culturale din Moldova, Gheorghe Asachi, joacă, ajutat de 'diletanţi' din familiile Ghica şi Sturza, cea dintâi piesă în limba română, 'Mirtil şi Hloe', pastorală într-un act prelucrată după Gessner şi Florian", menţionează site-ul teatrului.

Sursa foto: suplimentuldecultura.ro 

După primul spectacol în limba română dat de Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, ruseşti) se dădeau în săli special amenajate. "Prima dintre acestea a fost cea amenajată în casele din această zonă ale boierului Lascarachi Agachi, zis 'Talpan', în 1812 de către italianul Gaetano Magi", scria N. A. Bogdan în "Oraşul Iaşi", ediţia a II-a, 1913.

Câţiva ani mai târziu, în 1832, "o altă trupă franţuzească de comedii şi vodeviluri soseşte în Iaşi sub direcţia a doi fraţi Fouraux (Baptiste şi Joseph Fouraux - n.r.) şi, negăsind sălile de teatru clădite de Magi, preface în teatru casa doctorului Peretz din strada Goliei", precizează site-ul https://www.teatrulnationaliasi.ro/.

Fraţii Fouraux l-au chemat pe arhitectul vienez Johan Freywald să transforme în teatru casa lui Lăscărache Costache, zis "Talpan", din colţul uliţei bisericii Dancu, situată aproximativ vizavi de actuala intrare la Filarmonică, şi, la 4 decembrie 1832, l-au inaugurat botezându-l "Theatre des Varietes", conform site-ului https://www.laiasi.ro/.

Pe scena "Theatre de varietes", în 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat spectacolul în limba română intitulat "Serbarea păstorilor moldoveni", în care actorii erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav şi alţi fii de boieri, aminteşte site-ul https://www.teatrulnationaliasi.ro/.

Tot în acest "Theatre de varietes" au avut loc primele spectacole ale Teatrului Naţional Iaşi, înfiinţat în 1840, sub direcţiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu (conducerea trupei româneşti: Costache Caragiali), până când a fost inaugurată noua sală a Teatrului cel mare de la Copou, în casa boierească a lui Mihail Sturza, trecută acum în proprietatea Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi.

În stagiunile următoare, trupa românească a trecut prin schimbări de fond şi de formă. Stagiunile 1849-1850 şi 1851-1852 reprezintă stagiunile în care a triumfat artistul Matei Millo, însă au apărut dificultăţi de ordin administrativ ori social. În 1866, a fost acordată o subvenţie guvernamentală Primăriei din Iaşi, prin care instituţia administrativă se obliga să ia asupra ei întreaga administraţie a Teatrului moldovenesc. A fost numit director al teatrului actorul N. Luchian, care a angajat, pe lângă actorii ieşeni, trupa bucureşteană a lui Mihai Pascaly, menţionează site-ul teatrului.

În noaptea de 17/18 februarie 1888, un incendiu a distrus Teatrul din Copou. La 9 ianuarie 1891, Consiliul Comunal, la propunerea primarului Vasile Pogor, aproba cumpărarea pentru edilitate a Palatului Roznovanu, astfel ca terenul de sub Primărie, împreună cu cel al pieţii din jur, să întregească terenul fostului Teatru de Varietăţi spre a se putea construi noul palat al muzelor. Acestea fiind hotărâte, în octombrie 1891, edilitatea se muta la Roznovanu, vechea Primărie se demola, pornindu-se lucrarea dorită, conform site-ului https://www.laiasi.ro/.

În iunie 1892, se lua legătura cu arhitecţii vienezi, Fellner şi Helmer, constructorii a vreo 20 de săli teatrale în Europa (Viena, Praga, Odessa, Mainz, Hamburg, Darmstadt, Budapesta), în iulie 1892, sosea arhitectul Felner pentru a vedea terenul şi a afla dorinţele localnicilor, în octombrie el trimitea planurile teatrului, iar în urma licitaţiei din februarie 1894, Societatea Română de Construcţii începea execuţia.

În urma finalizării proiectului, noua clădire a Teatrului Naţional Iaşi a fost inaugurată la 1 decembrie 1896. Descriind momentul, gazeta "Albina românească" nota că sala era de formă eliptică, avea trei rânduri de loje şi o galerie, "toate cu gust împodobite", precizează site-ul https://www.laiasi.ro/.

Teatrul National din Iasi, 1996.

Foto: (c)  SIMION MECHNO/  AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA

Programul sărbătorilor de inaugurare din 1896 a cuprins "Uvertura Naţională" de Flechtenmacher, vodevilurile "Muza de la Burdujeni" de C. Negruzzi şi "Cinel-cinel" de Vasile Alecsandri, precum şi comedia în versuri "Poetul romantic" de Matei Millo. Venitul primei seri a fost distribuit săracilor din Iaşi, notează site-ul https://www.teatrulnationaliasi.ro/.

Sursa foto: editiadedimineata.ro 

Clădirea Teatrului Naţional Iaşi, veritabilă bijuterie arhitectonică, este inclusă în 2015 de BBC în topul celor şapte teatre care îţi taie respiraţia şi adăposteşte cortina pictată de meşterul vienez M. Lenz, plafonul şi cortina de fier pictate de Al. Goltz, vestitul candelabru cu 109 becuri din cristal de Veneţia.

Sursa foto: laiasi.ro 

Astfel, Sala Mare - cu 740 de locuri organizată în stal, loje şi balcon impresionează prin rafinamentul, fantezia şi somptuozitatea ornamentelor de inspiraţie barocă şi rococo, fie că este vorba despre reprezentările sculpturale sau picturale. Iar cele 1.418 lămpi electrice şi candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneţia luminează un teatru cu o personalitate arhitectonică unică, aminteşte site-ul teatrului.

Sursa foto: editiadedimineata.ro 

Cortina principală, pictată de maestrul vienez Lenz şi terminată de unul dintre discipolii săi, este concepută sub forma unei alegorii a vieţii cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor; partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz este diferită de rest prin stil şi culoare. Plafonul şi cortina de fier (sau de incendiu) au fost pictate de Alexander Goltz. Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia, iar din stema regală, aflată într-un plan paralel, cel mai vizibil este sceptrul. Din 1956, Teatrul Naţional din Iaşi a primit numele poetului şi omului de teatru, Vasile Alecsandri, precizează site-ul https://www.teatrulnationaliasi.ro/.

Sursa foto: editiadedimineata.ro  

Dintre personalităţile care fac parte din istoria teatrului ieşean amintim: artiştii N. Luchian, Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Ştefan Dăncinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Bălănescu, Miluţă Gheorghiu, Ion Lascăr, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu, conform site-ului https://www.teatrulnationaliasi.ro/.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)