Catedrala Hereford din Anglia este cunoscută ca deţinătoarea celei mai faimoase comori din lume - "Mappa Mundi", una dintre primele hărţi ale lumii, care datează din secolul al XIII-lea, creată de Richard de Holdingham, listată pe lista UNESCO Registrul Memoria Lumii -, precum şi a unei biblioteci de cărţi rare, înlănţuite.

Aflată în oraşul Hereford din Anglia, biserica datează din anul 1079 şi este patronată de Fecioara Maria şi de Sfântul Ethelbert Regele. Acesta a fost decapitat în anul 792 de către Offa, regele din Mercia, la Sutton, în apropiere de Hereford, iar trupul său a fost înmormântat pe locul viitoarei catedrale. La mormântul lui Ethelbert s-a spus că s-au produs miracole, iar în secolul următor (pe la 830), Milfrid, un nobil mercian, a fost atât de emoţionat de poveştile acestor minuni încât a reconstruit în piatră o bisericuţă dedicată sfântului rege. Astfel, locul a devenit un lăcaş de cult în secolul al VIII-lea, deşi cea mai veche parte a clădirii actuale, capela episcopală, datează din secolul al XI-lea, potrivit www.crestinortodox.ro, https://jurnalspiritual.eu/ şi https://www.herefordcathedral.org/our-history.

Foto: www.herefordcathedral.org

Biserica din piatră, construită de Milfrid, a rezistat timp de 200 de ani, fiind distrusă în 1056 de trupele irlandeze. A rămas în ruină până în anul 1079, când episcopul Robert de Lorraine a demarat restaurarea, finalizată de succesorul său, Robert de Betun. O puternică amprentă asupra edificiului şi diocezei a lăsat-o episcopul Aquablanca, cel care a reconstruit partea de nord a catedralei. În Evul Mediu, catedrala a fost un important centru de pelerinaj pentru credincioşii care veneau la Sfântul Thomas Cantilupe, unul dintre episcopii acesteia.

O mare parte din structura catedralei, din perioada normandă, s-a păstrat, dar a fost renovată de mai multe ori de-a lungul timpului. În prima parte a secolului al XIV-lea a fost reconstruit turnul central, decorat cu ornamente florale, iar în secolul al XV-lea, catedralei i-a fost adăugat un turn şi mai multe capele. În anul 1841 au început alte lucrări de restaurare finalizate în 1863, când catedrala a fost redeschisă cu fast.

Foto: www.herefordcathedral.org

Biblioteca de la Hereford păstrează 1.500 de cărţi înlănţuite, la fel şi cheia originală a rafturilor. Înlănţuirea volumelor era un sistem de securitate în bibliotecile europene, din Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea. Un capăt al lanţului era ataşat de coperta din faţă a fiecărei cărţi, celălalt capăt fiind fixat pe o tijă care rula de-a lungul părţii de jos a fiecărui raft. Lanţurile sunt cele originale, iar cărţile sunt ţinute sub cheie, biblioteca fiind reconstruită exact în forma pe care a avut-o între anii 1611 şi 1841. Cel mai vechi şi important volum, "Evangheliile din Hereford" datează din secolul al VIII-lea şi este unul din cele 229 de manuscrise medievale care, în prezent, ocupă două nişe ale bibliotecii Catedralei Hereford.

"Mappa Mundi", reprezentată pe o piele de viţel de 1,5×1,4, este unul dintre cele mai ciudate documente care există în legătură cu concepţia medievală despre univers. Pământul este înscris într-un cerc al cărui centru este Ierusalimul. Harta înfăţişează trei continente - Europa, Asia şi Africa, iar la periferiile încă neexplorate ale acestora sunt desenaţi dragoni de foc, oameni cu figuri de câini, oameni care supravieţuiesc doar cu aroma merelor şi Monocoli, o specie de creaturi mitologice care se feresc de soare la umbra propriilor picioare, potrivit https://www.herefordcathedral.org/our-history.

Sursa foto: www.herefordcathedral.org