Dirijorul Arturo Toscanini s-a născut, la 25 martie 1867, la Parma, Italia şi a fost considerat unul dintre marii dirijori virtuozi din prima jumătate a secolului XX.

A studiat la conservatorul din Parma şi la cel din Milano, intenţionând să devină violoncelist. La vârsta de 19 ani, când era la opera din Rio de Janeiro, a fost chemat să înlocuiască dirijorul şi a interpretat din memorie Aida lui Giuseppe Verdi.

A devenit remarcabil ca dirijor în Italia şi în alte părţi şi a fost numit director muzical al La Scala din Milano, în 1898, şi al Operei Metropolitane din New York, în 1908, dar a părăsit-o brusc şapte ani mai târziu, după o ceartă cu conducerea şi îmcheierea lungii sale aventuri cu soprana Geraldine Farrar. Toscanini s-a întors în Europa. A debutat la Carnegie Hall în 1921, când a vizitat New York City cu orchestra La Scala.

În 1926, după prima sa apariţie cu Filarmonica din New York, a creat o emoţie atât de puternică încât a fost numit co-director muzical în sezonul următor. Toscanini a fost tiranic în cererea sa de precizie orchestrală, dar interpretările sale ar putea, de asemenea, să arate ''delicateţe, tandreţe şi blândeţe minunate'', aşa cum spunea Mortimer Frank în cartea sa ''Arturo Toscanini: The NBC Years'', potrivit www.carnegiehall.org.

A dirijat Orchestra Filarmonică-Simfonică din New York din 1928 până 1936 şi a apărut cu orchestre din toată lumea, cu excepţia celor din Italia şi Germania în timpul regimurilor fasciste, potrivit www.britannica.com.

În 1937, a devenit director muzical al NBC Symphony Orchestra, care fusese creată pentru el. Deşi unele dintre aceste emisiuni radio timpurii au avut loc în acustica Studioului 8H de la 30 Rockefeller Plaza, Toscanini şi NBC Symphony au cântat împreună la Carnegie Hall până la ultima apariţie a maestrului înainte de a se retrage în 1954.

Toscanini a devenit cunoscut în principal pentru interpretările operelor lui Verdi şi simfoniile lui Beethoven şi a oferit spectacole remarcabile ale muzicii lui Wagner. Interpretările sale s-au remarcat prin detaliile frazei, intensitatea dinamică şi o concepţie esenţial clasică a formei. Memoria sa fenomenală l-a ajutat când, suferind de o vedere slabă, a fost obligat să reproducă din memorie.

S-a stins din viaţă la 16 ianuarie 1957, la New York, SUA. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com