Mihai Eminescu a fost foarte pasionat de teatru din perioada în care era elev la Cernăuţi. Atunci a început să asiste la spectacolele teatrale susţinute de trupa Tardini-Vlădicescu. În vara anului 1867, a intrat ca sufleor şi copist în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, participând la turneele acesteia în oraşele Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Universul Enciclopedic, 2005).

Un an mai târziu, s-a angajat ca sufleor şi copist în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, pe care a însoţit-o într-un turneu prin Transilvania şi Banat, apoi a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Tot în 1868, la îndemnul lui Mihail Pascaly, a tradus tratatul "Die Kunst der dramatischen Darstellung" de H.Th. Rotscher. În 1869, a plecat din nou în turneu cu trupa Pascaly, în Moldova şi Bucovina.

A început să publice articole despre teatru, în 1870 trimiţând revistei "Familia" articolul "Repertoriul nostru teatral". Totodată, în perioada în care studia la Viena, a început să scrie dramaturgie - "Mira" şi "Decebal", publicate postum. În aprilie 1882 a terminat de scris drama "Alexandru Lăpuşneanu".

Mircea Coloşenco - critic literar, editor şi bibliograf - afirma că "dramaturgia lui M. Eminescu este înrudită tematic, ca tipologie şi concepţie, dar într-o viziune proprie, cu lucrări similare din beletristica naţională şi universală".

În opinia sa, scrierile dramaturgice ale lui Eminescu sunt "încărcate de reflexivitate şi patetism, urmăresc să redea într-o vastă frescă istorică destinul românităţii, îngemănând necesitatea istorică de reformare a spiritualităţii naţionale şi înclinaţia sentimentală spre puritate, idei care l-au urmărit şi devorat".

"Eroii lui, subliniem, sunt titani, inviolabili prin măreţia ideilor pe care le reprezintă, încrederea în sine fiind încrederea în neam şi în binele acestuia. Teatralitatea dialogurilor sfârşeşte în tirade, şi nu în acţiuni dramatice antitetice prin căutarea Absolutului în demnitatea Omului, verosimilitatea este la nivelul ideilor, şi nu al faptelor; conflictele sunt în plan spiritual, chiar dacă unele scene de viaţă sunt tragice. Dramaturgia lui patetică este realizată cu mijloacele poetului, însă prefigurată a fi teatralizată cu instrumentele specifice tehnicii scenice, dată fiind apetenţa sa pentru lumea teatrului încă din copilărie. Mult timp ignorate, chiar de poet, scrierile sale de gen dramatic au fost făcute cunoscute publicului fragmentar şi fugitiv, analizate doar în ideaţia poetului (G. Călinescu, 1935). Acestea au văzut parţial lumina tiparului după 1978 (...) şi, integral, în anul 1988. (...) La M. Eminescu, actul istoric este proiectat într-un context al operei dramatice", nota Mircea Coloşenco, potrivit site-ului https://limbaromana.md/.

Criticul literar preciza că opera dramatică originală eminesciană are următoarea structură: drame istorice - "Decebal", "Pacea pământului vine s-o ceară", "Bogdan-Dragoş", "Gruie Sânger", "Alexandru cel Bun", "Ştefan cel Tânăr", "Petru Rareş", "Cel din urmă Muşatin", "Alexandru Lăpuşneanu", "Mira", "Andrei", "Povestea"; comedii - "Minte şi inimă", "Elvira în desperarea amorului", Convorbiri literare: "Romancero espanol" (scrise în versuri), "Gogu tatii", "Judeţul Împăratului", "Judeţul lui Vodă" (în proză). La dodecameronul dramelor istorice, consacrat sub acest titlu generic de G. Călinescu, au mai fost adăugate alte trei încercări dramatice: "Călugărul şi Chipul", "Regina şi Cavalerul", "Amor pierdut - viaţă pierdută".

"Primele două din seria dodecameronului - 'Decebal' şi 'Pacea pământului vine s-o ceară' - sunt cu subiecte gemene, inspirate din perioada războaielor romano-dacice (101-102, 105-106 d. Hr.). Astfel, creaţia dramatică eminesciană originală (la care se mai anexează traducerile din lucrările dramatice de Carmen Sylva, Fr. Von Bodenstedt, Guilom Jerwitz, Karl Saar, J. W. Goethe şi W. Shakespeare, precum şi un număr de cinci transcrieri de teatru), cu aspect caleidoscopic de dramă patetică şi comedie, are subiecte unitare în fabulaţii coerente şi cu personaje ce reprezintă pasiuni, şi nu fiinţe care se înfruntă în numele unor idei, stări, situaţii", mai aprecia Mircea Coloşenco, potrivit site-ului https://limbaromana.md.

Totodată, personalitatea lui Mihai Eminescu a constituit subiectul unor personaje în teatru şi filme. Astfel, dramaturgul Mircea Ştefănescu a scris în 1964 piesa "Eminescu", fiind pusă în scenă de regizorul Sică Alexandrescu. Rolurile principale au fost interpretate de Ion Caramitru (Eminescu) şi Valeria Seciu (Veronica).

Foto: (c) Amintiri din Teatrul Românesc/Facebook

Regizorul Gheorghe Vitanidis a realizat, în 1972, filmul "Ciprian Porumbescu", în care apare şi personajul Mihai Eminescu. El este prezent chiar din prima parte a filmului, luând parte la serbarea naţională organizată de societatea "România Jună" în 1871, cu prilejul hramului Mănăstirii Putna, pentru a aniversa 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii. La eveniment erau prezente personalităţi ale vieţii politice şi culturale din acea vreme - Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Andrei Bârseanu, profesorul Carol Miculi, Ciprian Porumbescu, preotul Iraclie Porumbescu - tatăl lui Ciprian. Rolul lui Mihai Eminescu era interpretat de actorul Alexandru Repan, cel al lui Ioan Slavici - de actorul Ion Besoiu, cel al lui Ciprian Porumbescu - de actorul Vlad Rădescu.

Filmul "Luceafărul", în regia lui Emil Loteanu, a fost realizat în 1986, în studioul Telefilm-Chişinău, avându-i în rolurile principale pe actorii Svetlana Toma (Veronica Micle) şi Vasile Zubcu (Mihai Eminescu). Coloana sonoră este semnată de compozitorul Eugen Doga. Filmul are ca subiect viaţa şi creaţia poetului naţional, fiind folosite elemente de reportaj, dar şi fragmente din baletul "Luceafărul", montat pe scena Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău.

Regizorul Nicolae Mărgineanu a realizat filmul "Un bulgăre de humă" în anul 1989. Pelicula este singurul lungmetraj care aduce în prim plan prietenia dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă, potrivit site-ului tvr.ro. Filmul i-a avut în rolurile principale pe actorii Dorel Vişan (Creangă), Adrian Pintea (Eminescu) şi Maria Ploae (Veronica).

În aprilie 2000 avea loc, pe scena Naţionalului bucureştean, premiera piesei "Şi mai potoliţi-l pe Eminescu'' de Cristian Tiberiu Popescu, în regia lui Grigore Gonţa. Din distribuţie făceau parte actorii: Dan Puric (Eminescu), Carmen Ungureanu (Veronica), Gheorghe Dinică (Maiorescu), Alexandru Bindea (Creangă), Mihai Niculescu (Slavici), Eugenia Maci, Eugen Cristea, Mihai Călin, Mircea Gheorghiu, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu, Eusebiu Ştefănescu, notează site-ul https://www.tnb.ro/.

Filmul documentar-artistic "Cufărul", regizat de Cristian Radu Nema şi Mimis Ravanis, a fost lansat în ianuarie 2019, în cadrul unui eveniment de celebrare a Zilei Culturii Naţionale, dedicat caietelor lui Mihai Eminescu. Pelicula are ca subiect caietele lui Eminescu. Iar actorii Ion Caramitru şi Cristian Moţiu îi poartă pe spectatori prin lumea tinereţii eminesciene, unde poetul - însoţit de cufărul său cu manuscrise - călătoreşte spre Viena, Berlin sau Bucureşti. Filmul a fost realizat cu sprijinul ştiinţific al academicianului Alexandru Surdu, care a studiat mai mulţi ani, împreună cu filosoful Constantin Noica, caietele lui Eminescu, conform site-ului CineMagia - www.cinemagia.ro.

Documentarul "EU, EMINESCU", realizat în ianuarie 2021 de Cristina Chirvasie, după un scenariu de Emanuel Bădescu, pune în valoare arhiva foto-video a perioadei istorice în care a trăit Mihai Eminescu, "traducând" însă istoria într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de public. Coloana sonoră este semnată de Petru Mărgineanu, iar producătorul executiv al filmului este regizorul Mihai Vişinescu.

"Într-o societate complexă, marcată de schimbările impuse de ritmul alert al vremurilor, necesitatea unui astfel de proiect este determinată, în special, de nevoia de promovare în rândul tinerilor, dar şi a publicului larg, a unui film documentar prin care se formulează într-un limbaj accesibil imaginea unui român care prin opera şi activitatea sa a devenit unul dintre cei mai mari creatori ai lumii", conform site-ului https://mnlr.ro/.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: cinemaraton.ro