Palatul Culturii - palat al muzeelor, recunoscut ca efigie a oraşului Iaşi, a fost construit în stil neogotic şi neobaroc şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială, potrivit site-ului instituţiei culturale, https://palatulculturii.ro/.

Deşi nu este construit peste temelii antice, aşa cum se presupunea la începutul secolului al XX-lea, Palatul Culturii se înalţă, în parte, peste ruinele curţilor domneşti medievale, menţionate documentar în anul 1434. Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturza (1841-1843) şi demantelat în 1904. De la această construcţie a moştenit Palatul Culturii legenda celor 365 camere, corespunzătoare zilelor anului.

Edificiul, ridicat între anii 1906 şi 1925, este creaţia cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la şcoala pariziană.

Din punct de vedere decorativ, în holul central al clădirii se remarcă un mozaic figurativ în care sunt dispuse concentric diverse reprezentări de bestiarum gotic: acvila bicefală, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se găseşte un luminator în care, iniţial, a fost amenajată o seră. În ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatră au fost înlocuite cu materiale uşoare şi mai puţin costisitoare. În plus, la decorarea unor săli, s-a folosit în premieră un material brevetat de Henri Coandă, denumit bois-ciment, care imită lemnul de stejar. Remarcabile sunt şi elementele de feronerie decorativă, care se pot admira, de exemplu, la uşile de la Sala Voievozilor. Clădirea a fost, de asemenea, dotată cu facilităţi ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încălzirea (sistem pneumatic), ventilaţia, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se află centrala maşinilor. De asemenea, ţinând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiş utilizând un material special, denumit eternită.

Palatul s-a impus, încă de la început, prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel, turnul central al construcţiei, care atinge 55 de metri înălţime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraş cu o amprentă la sol de 7.330 mp şi o suprafaţă desfăşurată de 34.236,35 mp.

Mobilierul Palatului, în stil neogotic, a fost proiectat şi realizat în celebrele ateliere Albert Goumain din Paris şi de către firma Mappel din Anglia. Edificiul se deschide printr-un hol generos - Holul de onoare, conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă decorată cu vitralii. Decoraţiunile spaţiului au fost concepute în două etape diferite: epoca de început, până în anul 1914, numită epoca lui Carol I (1866-1914), şi epoca lui Ferdinand I (1914-1927), diferenţiate prin stilul în care acestea au fost realizate. Epoca lui Carol este preponderent neoclasică, epoca lui Ferdinand este predominant barocă, îmbinată cu Art Nouveau. Este cunoscută implicarea reginei Maria, o mare iubitoare de Art Nouveau, în cea de a doua etapă, în Sala Voievozilor găsindu-se şi monograma acesteia.

În prima perioadă de edificare, stilul folosit a fost sobru şi sever, în a doua etapă ornamentele s-au multiplicat, iar elementele decorative au fost marcate puternic de baroc: capitelurile compozite, console în acoladă decorate cu elemente florale şi vegetale sau console simple şi elegante neoclasice, frize decorative cu elemente vegetale, florale sau zoomorfe şi multe scuturi heraldice, multe cu semnificaţie istorică heraldică, multe doar decorative. Sigur a doua etapă a fost preferată de Berindei, acesta fiind un mare arhitect al detaliilor, care a excelat în realizarea acestora. Arcadele în arc frânt, ornamentate cu muluri, sunt realizate alături de arce în plin cintru, arce aplatizate (cu un cintru sau trei cintre, mâner de coş) ornamentate cu elemente artistice (fleuroni, mascaroni şi blazoane).

Remarcabilă este şi compoziţia circulară realizată în mozaicul pardoselii. Este vorba de un Bestiarum gotic, în care sunt înfăţişate tot felul de animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni, himere şi lei. Două rozete mai mici, identice, se află şi la extremităţile holului de la primul etaj. Mozaicul din holul central al Palatului este o reproducere fidelă a rozetei din biserica abaţiei Saint-Pierre-sur-Dives (1235-1245), din nordul Franţei (departamentul Calvados, regiunea Basse Normandie). Modelul din secolul XIII era realizat în plăci de teracotă şi nu în mozaic. Prin reluarea acestui model, specific unei catedrale gotice, arhitectul Berindei a dorit să confere edificiului său o atmosferă de sacralitate.

Scările monumentale simetrice sunt construite din marmură de Carrara, iar parapetul este realizat din balustri în acoladă, decoraţi cu acvile cu scut, ce simbolizează deschiderea de drumuri. Marmura este albă, cu o venatură discretă, podestele sunt realizate din mozaic în model cu dale de şah, identice ca mărime cu cele de la etajul I, însă diferite la culoare (alb şi roz prăfuit). Dalele albe sunt realizate din marmură, cele colorate din stuco-marmură.

Arcele în ogivă, specifice stilului neogotic, prezintă numeroase elemente decorative, în stil neobaroc, iar în câmp scuturi heraldice de dimensiuni mari. Bolta nervurată şi bogat ornamentată este susţinută de coloane simple şi canelate ale căror capiteluri compozite încântă privitorul cu elemente florale atent concepute.

Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasa şi monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentată distinct de celelalte săli. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, pornind de la Decebal, Traian şi Aurelian, trecând apoi la întemeietorii statului medieval şi continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea. În zona de vest a sălii se află un monumental şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un "Arbore istoric", împodobit cu portretele celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand.

Intrarea în sala "Henri Coandă" este străjuită de două socluri rămase fără busturile iniţiale. Acestea păstrează încă inscripţionate numele foştilor miniştri de justiţie Matei B. Cantacuzino (1855-1926) şi Gheorghe Mârzescu (1834-1901). Cele două busturi erau puse în valoare de fundaluri fastuoase, realizate din "mozaic bizantin". Acest element arată că, probabil, iniţial, cele două socluri erau destinate unor busturi regale, idee la care s-a renunţat pe parcurs. În perioada comunistă cele două busturi au fost înlăturate, ambele personaje fiind indezirabile regimului. Bustul lui Matei Cantacuzino realizat de R. Hette, în 1925, se află astăzi în amfiteatrul ce îi poartă numele din cadrul Facultăţii de Drept din Iaşi. Bustul lui Gheorghe Mârzescu este considerat dispărut.

Dincolo de arhitectură, ceasornicul din turnul Palatului Culturii a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moştenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curţii Domneşti la 1728 şi care a dat, multă vreme, ritmurile oraşului. Ceasornicul Palatului este un orologiu cu trei cadrane, având diametrul de 3,24 m. Acele ceasului măsoară 1,25 m şi respectiv 0,90 m. La fiecare oră exactă, orologiul din turnul Palatului Culturii cântă "Hora Unirii". Vitraliile cadranelor ceasului sunt decorate cu cele 12 zodii. Potrivit arhitectului I.D. Berindei, cei doi oşteni, pictaţi în frescă şi care străjuiesc ceasul, sunt plăieşii lui Dragoş Vodă, descălecătorul Moldovei.

Primul Război Mondial şi anii grei ce au urmat au amânat realizarea finisajelor, pentru mai mulţi ani, făcând ca inaugurarea oficială să aibă loc abia la 11 octombrie 1925, în prezenţa familiei regale, regele Ferdinand şi regina Maria. Clădirea servea drept Palat Administrativ şi de Justiţie. În anul 1955, vechiul Palat de Justiţie a devenit Palat al Culturii, găzduind unele din cele mai de seamă instituţii culturale ale ţării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal "Moldova" Iaşi, care cuprinde patru muzee de talie naţională: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii "Ştefan Procopiu", Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, precum şi Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural. Complexul are în subordine şi obiective muzeistice de pe teritoriul oraşului Iaşi şi, respectiv, al judeţului. Acestea sunt: Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu", Muzeul Unirii, Muzeul "Poni-Cernătescu", Palatul "Alexandru Ioan Cuza" din Ruginoasa, Muzeul de Sit Arheologic din Cucuteni şi Muzeul Viei şi Vinului din Hârlău.

Palatul Culturii a făcut subiectul unui amplu proces de restaurare, finalizat în ianuarie 2016, desfăşurat în cadrul Programului Guvernamental de reabilitare a monumentelor istorice. La 27 aprilie 2016, Palatul Culturii a fost redeschis publicului, cele patru muzee inaugurând fiecare expoziţii temporare ce pun în valoare doar o parte din colecţiile muzeale. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto www.palatulculturii.ro