Scriitorul Ionel Teodoreanu s-a născut la 6 ianuarie 1897, în municipiul Iaşi, fiind fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, om politic şi gazetar, şi al Sofiei Teodoreanu (născută Muzicescu, una dintre fiicele cunoscutului muzicolog ieşean Gavriil Muzicescu), profesoară la Conservatorul din Iaşi, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române", apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007). Este fratele scriitorului Al. O. Teodoreanu (Păstorel).

A urmat cursurile şcolii primare - doi ani la o şcoală din Bucureşti şi doi ani la şcoala "Gheorghe Asachi" din Iaşi - între 1905-1909. În perioada 1909-1915 urmează, la Iaşi, cursurile Liceului Internat "C. Negruzzi", apoi cursurile Liceului Naţional, conform datelor biografice din volumul "În casa bunicilor", Editura Tineretului, Bucureşti, 1968. După terminarea liceului, în perioada 1916-1917, a fost mobilizat la o unitate militară din Botoşani (episod ce va fi consemnat în romanul ''Bal mascat''), potrivit ''Dicţionarului scriitorilor români'' (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Albatros, Bucureşti, 2002).

O cunoaşte, la finele lui 1918, la Iaşi, pe Lily Lupaşcu (Maria Ştefana Lupaşcu, cunoscută ca scriitoare sub pseudonimul Ştefana Velisar-Teodoreanu), cu care s-a căsătorit în 1920. În 1921, s-au născut cei doi copii gemeni ai scriitorului, Osvald şi Ştefan. În 1919, a promovat examenele pentru anii de studii ai Facultăţii de Drept a Universităţii din Iaşi şi, în 1920, a obţinut diploma de licenţiat. A profesat avocatura la Baroul de Iaşi, iar după 1938, când s-a stabilit la Bucureşti, la Baroul de Ilfov. A fost, de asemenea, şi director al Teatrului Naţional din Iaşi (1930-1933).

"În literatura română lui Ionel Teodoreanu îi revine un important merit. El este unul dintre acei scriitori care plasează în însuşi miezul psihologic al fenomenului, la nivelul prozei de invenţie şi de creaţie cu adevărat modernă, literatura inspirată de vârsta copilăriei, a adolescenţei şi a primei tinereţi (...)", arată criticul şi istoricul literar Nicolae Ciobanu. ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

Ionel Teodoreanu a debutat ca scriitor în 1919, în revista ''Însemnări literare'', cu schiţa ''Bunicii''. În aceeaşi revistă a publicat şi seria de poeme în proză intitulate ''Jucării pentru Lily''. În 1923, a apărut primul său volum de proză, "Uliţa copilăriei". "Chiar de la întâiul volum, 'Uliţa copilăriei', Ionel Teodoreanu ne apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, exterior, această literatură lirică şi imagistică, trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce în chip vădit la Jules Renard, la Anghel şi la Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinereţea ei autentică, prin extraordinara memorie a copilăriei. Într-un soi de poeme în proză şi de însemnări cam vaporoase şi dezordonate, dar nu mai puţin suave, autorul reconstruieşte în ton idilic acea vârstă a exuberanţei pe care adultul o uită de obicei uşor.(...) Prin adânca incursiune în sufletul copilăriei, prin atmosfera de fericire şi prin prospeţimea recepţiei 'Uliţa copilăriei' şi întâiul volum din 'La Medeleni' sunt opere de valoare durabilă şi adevăratele înfăptuiri ale scriitorului", scria George Călinescu în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (Editura Fundaţiilor Regale, 1941).

A mai colaborat la publicaţiile "Rampa", ''Adevărul literar şi artistic'', "Hiena", ''Gândirea'', "Universul literar", "România literară", "Revista Fundaţiilor Regale", ''Flacăra'' ş.a. După ce numeroase fragmente au fost publicate în ''Viaţa românească'' şi în alte reviste literare, au apărut, pe rând - la Editura ''Cartea românească'' - cele trei volume ale romanului "La Medeleni": ''Hotarul nestatornic'' (1925), ''Drumuri'' (1926), ''Între vânturi'' (1927). ''Pe măsură ce apar, cele trei volume intră deîndată în atenţia criticii, iar succesul de public este imens, neobişnuit în istoria romanului românesc până atunci. (....) Trilogia 'La Medeleni' a cunoscut, de-a lungul anilor, un tiraj impresionant, apărând într-un mare număr de ediţii'', notează istoricul şi criticul literar, Nicolae Ciobanu (''La Medeleni'', Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967).

În continuare i-au apărut volumele: "Turnul Milenei" (1928), "Bal mascat" (1929), "Golia" (1933), "Crăciunul de la Silvestri" (1934), "Lorelei" (1935), "Arca lui Noe" (1936), "Secretul Anei Florentin" (1937), "Prăvale-Baba" (1939), "Hai-Diridam" (1945), "La porţile nopţii" (1946).

Ionel Teodoreanu este şi autorul volumelor de memorialistică şi povestiri "În casa bunicilor" (1938), "Întoarcerea în timp" (1941), "Masa umbrelor" (1946). ''Cunoscător al sufletului copiilor şi adolescenţilor, printre care ştie să distingă şi să învie temperamentele individuale, evocând o lume idilică şi patriarhală, în care nu există decât caractere ''simpatice'', un mediu social de stricte şi consimţite ierarhii, cu oameni care cultivă deliciile sentimentului, prinşi exclusiv în momentele lor de destindere, în lungi şi fericite vacanţe, Ionel Teodoreanu este un pictor de scene graţioase, creatorul unui adevărat 'rococo' moldovenesc, rămas până mai târziu lumea caracteristică a romanelor sale '', scria criticul literar Tudor Vianu. ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

S-a stins din viaţă la 3 februarie 1954, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.istorie-pe-scurt.ro