Chitaristul şi compozitorul englez John McLaughlin s-a născut la 4 ianuarie 1942, în Yorkshire, potrivit johnmclaughlin.com. A început să studieze pianul la vârsta de 9 ani. După numai doi ani renunţă la pian şi începe să studieze chitara clasică, apoi electrică, fiind iniţial inspirat de muzica blues şi swing. La sfârşitul anilor '50 concertează alături de Pete Deuchar (banjo) şi profesorii săi de ragtime, după care decide să plece la Londra, unde face primii paşi la nivel profesionist în grupuri de rock şi blues.

La începutul deceniului şapte, John McLaughlin a lucrat cu Alexis Korner, Graham Bond, Ginger Baker şi a interpretat free jazz cu Gunter Hampel. În 1968, iniţiază primele proiecte personale şi formează primul grup alături de John Surman, Tony Okley şi basistul Brian Odges. 1968 este şi anul în care apare primul său album - "Extrapolation". Din acest moment, cariera lui John McLaughlin începe să capete contur: la sfatul lui Dave Holland, Tony Williams, care tocmai renunţase la colaborarea cu Miles Davis, îl solicită pe John McLaughlin. Alături de Larry Young, înregistrează ''Emergency'' în 1969 şi "Turn It Over" în 1970.

În 1971, John McLaughlin a pus bazele Mahavishnu Orchestra, o formaţie rock cunoscută pentru improvizaţiile sale sofisticate de jazz. Trupa s-a despărţit în 1973. După o scurtă colaborare cu Carlos Santana, pe albumul "Love Devotion Surrender", în 1972, John McLaughlin decide că e timpul să colaboreze cu muzicieni indieni, precum violonistul L. Shankar, percuţionistul Zakir Hussain şi Raghavan. Astfel, se naşte, în 1975, grupul Shakti, care concertează în întreaga lume până în 1977. Este una din formaţiile care omagiază prin componenţa sa stilul "World Music".

După albumul "Electric Guitarist" din 1979, urmează aşa-zisa "perioadă franceză", denumită astfel datorită colaborării cu pianista Katia Labeque, în "Music Spoken Here", în 1980. În 2006, John McLaughlin revine asupra celor mai bune momente ale Mahavishnu Orchestra.

Astfel, experimente ce includ sonorităţi de jazz, rock şi chiar muzică indiană sunt din nou abordate pe albumul "Industrial Zen", o sinteză a 30 de ani de experimente muzicale combinate cu geniul creator şi interpretativ al lui John McLaughlin. În 2008, John McLaughlin a părăsit Universal Records şi a semnat cu o casă de discuri independentă, Abstract Logix, axată pe jazz, progressive rock şi trupe de world music. Ultima melodie de pe albumul "Floating Point", intitulată "Five Peace Band", a servit drept numele unui super-grup format din McLaughlin şi Chick Corea, saxofonistul Kenny Garrett, toboşarul Vinnie Colaiuta şi basistul Christian McBride, care au plecat în turneu un an de zile; un album cu acelaşi nume a fost lansat în 2009. "To the One", lansat în 2010, a reprezentat debutul noii sale trupe, un cvartet de jazz fusion, intitulat The 4th Dimension.

Grupul reunea veterani din alte formaţii constituite de muzician de-a lungul timpului, precum: Gary Husband la clape şi tobe, Etienne Mbappe la bas electric şi toboşarul Mike Mondesir. Acest grup a devenit o ancoră creativă şi de colaborare pentru chitarist la fel cum a fost la începuturi Mahavishnu Orchestra. Doi ani mai târziu a fost lansat albumul "Now Here This". În 2014, a fost lansat "The Boston Record", iar în toamna lui 2015, McLaughlin şi The 4th Dimension au lansat "Black Light". Printre melodiile de pe acest album se află un număr acustic, "El Hombre Que Sabia", un tribut adus dansului flamenco.

Bogata discografie a lui John McLaughlin include şi două albume de studio realizate împreună cu un alt virtuoz al chitarei, americanul Al Di Meola. Este vorba de "Passion, Grace and Fire" din 1983 şi "The Guitar Trio" din 1996. La ambele şi-a adus contribuţia şi compozitorul şi interpretul spaniol de flamenco Paco de Lucia.

Cel mai recent album solo al artistului englez a fost lansat în iulie 2021 şi intitulat "Liberation time".

John McLaughlin a fost distins cu Premiul Grammy în 2018, pentru cea mai reuşită improvizaţie solo de jazz, realizare ce poate fi ascultată în cuprinsul piesei "Miles Beyond" de pe albumul "Live at Ronnie Scott's", potrivit grammy.com.

În 2003, a figurat pe poziţia cu numărul 49 a topului celor mai buni chitarişti din toate timpurile, întocmit de revista Rolling Stone, arată rollingstone.com.

Din 2017, deţine un doctorat onorific în muzică acordat de Colegiul de Muzică din Berklee, informează jazziz.com. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.jazziz.com