Catedrala Notre Dame din Lausanne, cantonul Vaud, Elveţia, este închinată Fecioarei Maria şi aparţine Bisericii Evanghelice Reformate. Aflată la 65 km nord-est de Geneva, este o capodoperă a arhitecturii gotice şi un simbol spiritual al vorbitorilor de limbă franceză din ţara cantoanelor.

Lucrările de construcţie au început în anul 1170, potrivit lausanne.ch, desfăşurându-se în două etape, timp de 35 de ani, fără a fi încheiate.

În 1215, proiectul catedralei a fost preluat de arhitectul Jean Cotereel, cel care a contribuit decisiv la actuala înfăţişare a edificiului.

Slujba de sfinţire a avut loc în anul 1275, fiind oficiată de către papa Grigorie al X-lea, notează crestinortodox.ro. La ceremonie a participat însuşi împăratul Rudolf I al Sfântului Imperiu Roman.

În 1536, în timpul Reformei Protestante, aspecte interioare ale catedralei au fost modificate, fiind înlăturate catapetesmele, altarele, statuile şi acoperite numeroase picturi. Tot atunci a fost scoasă din catedrală o faimoasă statuie din aur a Fecioarei Maria, obiect de cult ce fusese venerat de pelerinii catolici de-a lungul Evului Mediu. Anumite obiecte liturgice şi tapiserii au supravieţuit, însă, putând fi admirate, în prezent, la Muzeul Naţional din Berna.

În secolele XIX şi XX, s-au desfăşurat ample lucrări cu scopul de a restaura interiorul catedralei, o parte din ele fiind coordonate de faimosul arhitect francez Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc.

Catedrala din Lausanne, construită din piatră, cu ziduri groase sprijinite de contraforturi, este uşor de recunoscut după turnul său central, deosebit de impunător, înconjurat de alte patru mai mici. Impresionantă este şi fereastra-rozariu care împodobeşte faţada de sud.

Faţadele şi uşile construcţiei sunt ornamentate luxos, cu sculpturi şi basoreliefuri. Intrarea se face prin portalul vestic, denumit Portalul Montfalcon, după numele episcopului Aymon de Montfalcon din secolul al XVI-lea, arată crestinortodox.ro. La stânga vestibulului, se află o capelă fondată de acesta.

Pridvorul este străjuit de două rânduri de coloane, model asemănător cu cel întâlnit la Catedrala din Canterbury.

Bolţile sunt foarte înalte şi de o simplitate dusă la extrem, austeritate caracteristică arhitecturii reformate.

Statuile din exteriorul portalului ridicat pe peretele sudic datează din 1230, fiind printre puţinele obiecte de artă religioasă care s-au păstrat intacte din înfăţişarea originală a edificiului. Tot pe latura sudică se află fereastra-rozariu, despre care se presupune că a fost gândită de arhitectul medieval Villard de Honnecourt. Vitraliile prezintă simboluri ale celor patru anotimpuri, ale celor patru elemente şi ale celor patru râuri ale Raiului. În transeptul sudic, mai pot fi văzute urme ale frescelor medievale.

Înălţimea maximă a construcţiei este de 80 de metri, întreaga clădire înălţându-se până la 150 de metri deasupra Lacului Geneva din apropiere. Datorită amplasării sale, turnurile catedralei au servit, în Evul Mediu, ca punct de observare şi prevenire a incendiilor pe timpul nopţii. De altfel, în turnul principal există o statuie ce reprezintă un astfel de paznic al oraşului.

Deasupra zonei verandei şi vestibulului, este amplasată orga mare, o adevărată operă de artă, instalată în decembrie 2003. Numără aproape 7000 de tuburi şi cântăreşte 40 de tone, potrivit lausanne.ch. A fost realizată de manufactura americană Fisk, ai cărei maeştri au muncit peste 150.000 de ore pentru a finaliza obiectul muzical, conceput de designerul italian Giugiaro. În Catedrala din Lausanne se organizează concerte în mod regulat.

Catedrala din Lausanne este şi locul de veci al lui Otto de Grandson, numit şi Otto I, unul dintre cei mai proeminenţi dintre cavalerii de Savoia aflaţi în slujba regelui Eduard I al Angliei. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.lake-geneva-switzerland.com