Scriitorul de limbă germană Rainer Maria Rilke este considerat unul din cei mai importanţi poeţi de limbă germană din secolul al XX-lea şi o personalitate singulară a poeziei de limbă germană şi franceză.

A scris atât versuri, cât şi proză profund lirică. Cele mai cunoscute opere în versuri sunt: "Elegiile duineze" (1923) şi "Sonetele către Orfeu" (1923), iar din proză faimoase rămân "Scrisori către un tânăr poet" şi lucrarea semi-autobiografică, romanul, "Însemnările lui Malte Laurids Brigge". A scris, de asemenea, peste 400 de poeme în limba franceză, dedicate tărâmului său de suflet - cantonul Valais, din Elveţia, şi studii privitoare la artă şi cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura şi lirica altor naţiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondenţă reprezintă o componentă majoră a creaţiei sale literare, potrivit www.ideeaeuropeana.ro.

Este contemporan şi-şi intersectează paşii sau destinul cu Leo Tolstoi, în 1900, cu Rodin (căruia îi devine secretar în 1905-1906), cu Clara Westhoff (eleva lui Rodin), cu prinţesa von Thurn und Taxis, prietenă până la moarte, cu Paul Valéry în 1924 şi, în ultimii ani ai vieţii, cu Gide, Jules Supervielle, Jean Cassou, Charles Du Bos şi Maurice Betz, primul său traducător în franceză.

René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke s-a născut, la 4 decembrie 1875, la Praga în perioada Imperiul Austro-Ungar. A urmat şcoala de cadeţi din Sankt-Polten, (1886-1890), apoi Şcoala militară superioară din Moravska-Ostrava (1890-1891). Încercarea de a urma o carieră militară eşuează. În perioada 1892-1895, se pregăteşte, în particular, pentru a trece examenul de bacalaureat. Sub îndrumarea profesorilor, asimilează o vastă cultură, determinantă pentru tot restul vieţii.

În 1896, se desprinde complet de familia şi oraşul natal, plecând la München. În 1897, la München, unde urma filosofia, dar audia şi cursul de istoria artei al lui Richard Muther, o întâlneşte pe fosta prietenă a lui Nietzsche şi viitoarea discipolă a lui Freud, Lou Andreas Salomé, de care se va îndrăgosti. După ce a plecat din Praga, în 1896 Rilke şi-a schimbat prenumele René în Rainer, pentru că Lou Andreas-Salomé a considerat că acesta este mai potrivit pentru un bărbat care vrea să devină scriitor.

În 1899, Rilke a făcut prima din cele două călătorii cruciale în Rusia împreună cu Salome şi alţi prieteni, descoperind ceea ce el a numit "patria sa spirituală" atât în oameni, cât şi în peisaj. Aici, Rilke i-a întâlnit pe Leo Tolstoi, L. O. Pasternak (tatăl lui Boris Pasternak) şi pe poetul Spiridon Droschin, ale cărui opere Rilke le-a tradus în germană, potrivit www.poetryfoundation.org. În lunile mai-august ale anului 1900 a plecat din nou în Rusia, de această dată numai cu Lou Andreas-Salomé, vizitând, atât Moscova, cât şi Sankt Petersburg, traversând ţara de-a lungul râului Volga.

În 1901, se căsătoreşte cu sculptoriţa Clara Westhoff. În această perioadă, etapa impresionistă a creaţiei sale este exprimată în "Cartea imaginilor". În 1902, îşi părăseşte soţia şi fiica şi întreprinde mai multe călătorii în special la Paris, unde îi cunoaşte pe Paul Cezanne şi Auguste Rodin.

În creaţiile anilor 1903-1905, incluse în ediţia a II-a a "Cărţii imaginilor" şi în "Poezii noi" (1907-1908), Rainer Rilke recurge la imagini simbolice. Între 1910 şi 1912 rămâne o perioadă pe ţărmurile Adriaticii, în castelul Duino, unde scrie o parte a volumului "Elegiile duineze" - un ciclu de poezii, pe care le încheie în 1923. Filosofia poetică revoluţionară pe care Rilke a propus-o în "Elegiile duineze" este considerată semnificativă pentru mulţi cercetători literari.

Este mobilizat în 1915 în miliţia austriacă iar un an mai târziu trece în Serviciul de propagandă militară.

În ultima fază de creaţie, începând din 1921, Elveţia îi asigură locul de refugiu. Locuieşte la castelul Muzot, al prietenului său, Richard Werner. În această perioadă, Rilke a fost inspirat de poeţi francezi precum Paul Valery şi Jean Cocteau şi a scris majoritatea ultimelor sale versuri în franceză. Părăseşte aceste locuri, pentru a vizita Parisul, şi se internează în sanatoriul de la Valmont, unde a murit de leucemie, la 29 decembrie 1926. Este înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis, potrivit www.poetryfoundation.org.

În 1927, a fost publicat postum volumul "Poezii târzii". AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com