Ortodoxe
Naşterea Domnului (Crăciunul)

Greco-catolice
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos - Crăciunul

Romano-catolice
Naşterea Domnului (Crăciunul)
Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.


Naşterea Domnului, sau Crăciunul, sărbătoarea naşterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos, este primul praznic împărătesc cu data fixă, în ordinea cronologică a vieţii Mântuitorului.

Evenimentul a avut loc într-o peşteră din Betleemul Iudeii, când împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d.-14 d.Hr.), iar guvernator al provinciei Siria, de care ţinea şi Iudeea, era Quirinius. Rege în Iudeea era Irod Idumeul (37 î.d.-4 d.Hr.).

În acea perioadă a fost dispusă de autorităţi organizarea unui recensământ, fiecare trebuind să meargă în cetatea lui de origine pentru a se declara. Printr-un astfel de procedeu se stabilea o bază de date pentru impozitarea populaţiei şi a terenurilor.

Potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Sfânta Fecioară Maria, mergând cu Sfântul şi Dreptul Iosif, care era descendent din casa şi neamul regelui David, de la Nazaret la Betleem, spre a se înscrie, a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetăţii.

La marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilul sărac, daruri împărăteşti: aur, smirnă şi tămâie.

Arhimandritul Cleopa Ilie spune spre cunoştinţa noastră că Hristos S-a născut cu trupul numai o dată, la Betleem, dar duhovniceşte Se naşte permanent în inimile şi sufletele noastre, prin biserică, prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie şi prin Sfintele Taine.

Căci peştera din Bethleem s-a transformat în nenumărate biserici creştine, răspândite astăzi în toată lumea, spune părintele Cleopa.

Sărbătoarea Naşterii Domnului nu este tot atât de veche ca Paştile (Învierea Domnului) sau Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Sfântul Ioan Gură de Aur, în vremea în care era preot în Antiohia Siriei, arată în Cuvântarea rostită în ziua de 25 decembrie a anului 386, că sărbătoarea Naşterii Domnului era atunci de dată recentă "nu sunt încă zece ani de când ni s-a făcut cunoscută ziua aceasta" (Cuvânt la Naşterea Mântuitorului, din "Omilii şi cuvântări" - http://www.ioanguradeaur.ro).

Praznicul s-a vestit însă cu mare iuţime pretutindeni, înflorind şi sporind la atâta înălţime, iar asta reprezintă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, prima dovadă că vine de la Dumnezeu: "Aşa cum Gamaliil, învăţător al Legii Vechi, spunea despre propovăduirea Evangheliei: 'Că de va fi de la oameni... se va risipi. Iar de este de la Dumnezeu, nu veţi putea să o risipiţi, ca nu cumva şi luptători de Dumnezeu să vă aflaţi" (F. Ap. 5, 38 - 39). Aceasta şi eu voi zice cu îndrăzneală despre ziua aceasta. Că de vreme ce este de la Dumnezeu, nu numai că nu s-a risipit, ci sporeşte în fiecare an şi se face mai strălucită, fiindcă propovăduirea ei a cuprins toată lumea în puţini ani, cu toate că cei ce o purtau pretutindeni erau făcători de corturi, pescari, necărturari şi simpli. Dar cu nimic n-a vătămat-o simplitatea slujitorilor, căci puterea Celui ce Se propovăduia mergea mai înainte şi ridica împiedicările, dovedindu-Şi puterea Sa'".

Demult dorea să vadă această zi, mărturisea în Cuvântul său Sfântul Ioan Gură de Aur, şi nu singur s-o văd, ci împreună cu mulţime mare de popor aşa cum se desfăşura atunci în faţa sa.

"Deci aceasta s-a plinit şi a luat sfârşit", spune marele ierarh. (surse: "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Ilie Cleopa, 1996; "Arheologie Biblică", pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, diac. prof. dr. Emilian Corniţescu, 1994; Cuvânt la Naşterea Mântuitorului, din "Omilii si cuvantari" - http://www.ioanguradeaur.ro; Analele Universităţii din Craiova; seria: Teologie, nr. 12/2004 - https://www.academia.edu) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)