Schimonahia Safta Brâncoveanu, cunoscută pentru marile danii făcute la mănăstiri, a fost fiica lui Teodor Balş din Iaşi, caimacam al Moldovei. De mică a fost dată la învăţătură, deprinzând bine limba greacă, iar în casă a fost crescută de mama sa, Elisabeta, în frică de Dumnezeu şi respect pentru sfintele biserici ("Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan).

În anul 1793 s-a căsători cu banul Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent direct din neamul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. O căsătorie fără copii, ca în cele din urmă, după moartea lui Grigore Brâncoveanu, în anul 1832, să se întoarcă la Iaşi, în casa părintească. În acelaşi an, Safta Brâncoveanu s-a călugărit împreună cu mama ei, Elisabeta, la Mănăstirea Văratec. Acolo a primit schima monahală şi a uitat de necazurile lumii şi de durerea văduviei.

Cea mai mare virtute a schimonahiei Safta Brâncoveanu a fost milostenia. Fiind din neam de domn şi având multe odoare şi averi, pe toate le-a împărţit la săraci, la biserici şi mănăstiri, urmând exemplul înaintaşilor ei. Încă de când se afla în Bucureşti, a făcut alături de soţul său numeroase donaţii de bani, veşminte, cărţi, icoane şi sfinte vase la mănăstirile din Oltenia, ctitorite de Constantin Brâncoveanu, precum şi la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. În Bucureşti a restaurat biserica Domniţa Bălaşa, zidită de fiica Voievodului Constantin Brâncoveanu. După ce a intrat în cinul monahal, a continuat să facă şi mai multe danii la sfintele biserici.

Cele mai multe donaţii le-a făcut Mănăstirii Văratec. Odoarele de argint le-a topit şi a făcut din ele ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminte la icoane, candele, sfinte vase şi postamente de cruci la altar. Tot la Văratec a donat schimonahia Safta veşminte preoţeşti, acoperăminte de fir, cărţi de cult şi multe altele. De asemenea, a dăruit veşminte, cărţi şi icoane şi la celelalte mănăstiri ţinutul Neamţ.

În anul 1851 a donat un rând de veşminte arhiereşti de fir Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu care mai târziu a şi fost înmormântat.

Schimonahia Safta Brâncoveanu s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în ziua de 8 august 1857 şi a fost înmormântată alături de mormântul mamei sale, schimonahia Elisabeta Balş. (sursă: "Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro