Ortodoxe
Sf. Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri: Anania, Azaria şi Misail

Greco-catolice
Sf. pf. Daniel; Sf. Anania, Azaria şi Misael

Romano-catolice
Sf. Cristofor, călug.


Sfântul Proroc Daniel şi Sfinţii Anania, Azaria şi Misail sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 17 decembrie.

Prorocul Daniel era din seminţie împărătească şi a fost dus împreună cu alţi tineri iudei, între care se aflau şi prietenii săi - Anania, Azaria şi Misail, în robia babiloniană (597-538 î.Hr.).

Nabucodonosor, regele babilonian care a ocupat Ierusalimul şi a distrus Templul, pentru a şi-i apropia pe iudeii luaţi în robie, a poruncit mai marelui palatului său, să-i înveţe carte şi limba haldaică pe cei mai reprezentativi dintre tinerii acestui neam. Nabucodonosor voia să facă din ei slujitori credincioşi tronului. Le-a fost schimbat şi numele: Daniel a fost numit Baltazar, Anania - Sedrah, Azaria - Abdenago, iar Misail - Misah.

Cartea Sfântului Proroc Daniel, cuprinsă în Vechiul Testament, arată că Daniel şi prietenii lui ţineau foarte mult la legea părintească. Deşi aveau dreptul să mănânce şi să bea de la masa împăratului, ei s-au hrănit cu seminţe şi apă pentru a nu se întina. Dumnezeu le-a răsplătit curăţia cu înţelepciune şi frumuseţe.

Tinerii aceştia sunt pomeniţi de Biserică în rugăciunea către Dumnezeu de binecuvântare a colivei sau a altor prinoase: "Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i-a arătat mai frumoşi decât pe cei hrăniţi cu multe desfătări".

Slujitori regelui babilonian i-au spus însă că cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să se închine unei statui ridicată de împărat, iar aceştia au fost aruncaţi într-un cuptor încins, dar Dumnezeu i-a ocrotit şi focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17).

Sfântul Proroc Daniel era cunoscut pentru darul de a tălmăci visele. În Vechiul Testament, cartea care îi poartă numele cuprinde tâlcuirea viselor ultimilor doi regi ai Babilonului, Nabucodonosor şi Baltazar, precum şi vedenia Sfântului Proroc Daniel despre timpul care va trece până la venirea lui Mesia, descoperirea despre vremurile din urmă ale omenirii, despre Antihrist şi învierea morţilor.

După cucerirea Babilonului de către regele Darius I al perşilor (anul 518 î.Hr.), Sfântul Proroc Daniel nu s-a întors în ţară cu fraţii săi iudei pentru că nu voia să-i lase singuri pe cei care nu puteau pleca.

Noul cuceritor, din cauza intrigilor, a fost nevoit să poruncească ca Sfântul Proroc Daniel să fie aruncat într-o groapă cu lei, însă Dumnezeu a avut grijă de robul său şi leii nu s-au apropiat de el (Daniel VI, 17-29).

Sfântul Prooroc Daniel a fost ales de Dumnezeu să susţină poporul evreu pe lângă stăpânitorii săi şi să facă cunoscut printre necredincioşi pe adevăratul Dumnezeu. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)