Thomas Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1913-1921), s-a născut la 28 decembrie 1856, în Staunton, Virginia, notează https://www.woodrowwilson.org/, site-ul oficial al Bibliotecii prezidenţiale şi Muzeului "Woodrow Wilson".

După ce a absolvit Princeton (pe atunci Colegiul din New Jersey) şi Facultatea de Drept la Universitatea din Virginia, Wilson şi-a obţinut doctoratul la Universitatea "Johns Hopkins" şi a început o carieră academică, potrivit https://www.whitehouse.gov/. Woodrow Wilson a fost profesor la Colegiul "Bryn Mawr" din Pennsylvania, la Wesleyan College din Connecticut şi, apoi, din 1890, profesor de jurisprudenţă şi de economie politică în cadrul Universităţii Princeton. Între 1902-1910, a fost preşedinte al Universităţii Princeton, devenind cunoscut pentru ideile sale cu privire la reformarea educaţiei.

În 1910 a fost ales în funcţia de guvernator al statului New Jersey, printre primele măsuri luate în această calitate au fost cele împotriva corupţiei. S-a ocupat, apoi, de ameliorarea asistenţei pentru şomaj şi a realizat o reformă electorală. A fost nominalizat candidat la alegerile prezidenţiale din partea Partidului Democrat.

Woodrow Wilson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1912, campania sa punând accent pe măsurile progresiste ale politicii sale liberale. A convocat Congresul în sesiune specială pentru a propune o scădere a taxelor vamale. Până în octombrie 1913, cele două camere au acceptat, şi Wilson a semnat legea tarifelor vamale, numită Underwood-Simmons. Ulterior, a pus bazele Sistemului Federal de Rezervă, care stă şi astăzi la baza sistemului monetar american, şi a înfiinţat Comisia Federală pentru Comerţ, pentru a supraveghea practicile în afaceri. De asemenea, a reformat legislaţia privind muncile făcute de copii, dar şi legislaţia care sprijinea sindicatele ce încercau să asigure un tratament echitabil fiecărui american la locul de muncă, potrivit https://www.woodrowwilson.org/.

Începând cu 1914, preşedintele american s-a concentrat pe politica externă, fiind hotărât să păstreze neutralitatea ţării în contextul declanşării Primului Război Mondial. În 1916, electoratul american a reacţionat la sloganul "Să stăm departe de război" ceea ce a dus la realegerea sa pentru un nou mandat de preşedinte, arată https://www.nobelprize.org.

Însă, SUA nu puteau rămâne în afara Marelui Război, aşa încât la 6 aprilie 1917, Congresul american aproba războiul împotriva Germaniei. Preşedintele SUA, în încercarea continuă de a negocia un tratat de pace, a mers în faţa Congresului în ianuarie 1918, pentru a enunţa scopurile de război americane - "Cele Paisprezece Puncte", dintre care ultimul urma să pună bazele unei "asociaţii generale a naţiunilor... care să ofere garanţii reciproce de independenţă politică şi integritate teritorială statelor mari şi mici deopotrivă", notează https://www.whitehouse.gov/.

După ce germanii au semnat armistiţiul în noiembrie 1918, Wilson a mers la Paris pentru a încerca să construiască o pace durabilă. Mai târziu, el a prezentat Senatului Tratatul de la Versailles, care conţinea Pactul Societăţii Naţiunilor. Dar alegerile din 1918 schimbaseră echilibrul în Congres în ceea ce îi privea pe republicani. Cu şapte voturi, Tratatul de la Versailles a eşuat în Senat. În perioada interbelică, SUA au adoptat o politică de izolaţionism.

Căutând un sprijin popular în favoarea tratatului de la Versailles şi a Ligii Naţiunilor, Wilson, fără a ţine seama de avertismentele medicilor săi, a început un turneu de conferinţe în întreaga ţară, care nu a avut succes. Epuizat de efortul făcut, s-a întors la Washington DC (septembrie 1919), unde suferă un accident cerebral în urma căruia a rămas parţial paralizat.

Preşedintelui american i-a fost acordat în 1919, Premiul Nobel pentru Pace pentru "rolul său de fondator al Ligii Naţiunilor" al cărei fundament viza principiul securităţii colective potrivit căruia statele încheie înţelegeri mutuale prin care îşi oferă sprijin pentru eliminarea oricărei ameninţări, fiind instituit un cadru de negociere prin care statele caută soluţiile politico-diplomatice pentru evitarea confruntării şi pentru rezolvarea diferendului.

Thomas Woodrow Wilson a fost căsătorit între 1885-1914 cu Ellen Louise Axson şi a avut trei fete. A suferit de depresie după moartea soţiei sale, dar s-a recăsătorit, în 1915, cu Edith Bolling Galt, care a fost Prima Doamnă a SUA până în 1921, când cuplul prezidenţial s-a retras la o reşedinţă privată din Washington, DC. Thomas Woodrow Wilson a murit la vârsta de 67 de ani, la 3 februarie 1924. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.woodrowwilson.org