Filmul "15", regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de regizor şi Dumitru Radu Popescu, a avut premiera în 2005. Drama se petrece în preajma evenimentelor din decembrie 1989, la Timişoara şi la Bucureşti.

"Filmul urmăreşte două acţiuni paralele: moartea dramatică a unui tânăr marinar în decembrie 1989 la Timişoara şi căutarea, 15 ani mai târziu, de către o jurnalistă franceză de origine română, a unui copil născut în zilele Revoluţiei în Catedrala din Timişoara. Între cele două personaje există o strânsă legătură...", notează site-ul cinemaraton.ro în prezentarea peliculei.

Acţiunea începe în ziua de 21 decembrie 2004, când jurnalista franceză de origine română Irene (interpretată de actriţa Maia Morgenstern) de la ziarul "Le Parisien Libre" primeşte sarcina de a realiza un reportaj cu tema "România la 15 ani după Revoluţie". Jurnalista franceză aflase despre naşterea în zilele Revoluţiei a unui copil la Catedrala din Timişoara şi vrea să-l găsească pentru a scrie un articol despre el. Irene soseşte de la Paris, iar pe aeroportul din Bucureşti este aşteptată de Andrei (interpretat de actorul Şerban Ionescu), o cunoştinţă mai veche a jurnalistei, conform site-ului cinemagia.ro.

Imaginile filmului trec în alt plan, la ziua de 16 decembrie 1989, când marinarul Marinică sosea cu vaporul la Constanţa după trei luni de absenţă din ţară, pentru că voia să se căsătorească religios cu Imola (interpretată de actriţa Ioana Moldovan), iubita lui din Timişoara, însărcinată în ultima lună. Marinică ajunge la Timişoara, unde Imola locuia împreună cu alte două colege de serviciu - Nina şi Hilde - în acelaşi apartament. După ce ajunge, Marinică şi Imola pleacă la biserică pentru a se cununa, dar marinarul era beat şi ceremonia religioasă se amână pentru a doua zi.

De dimineaţă, Imola, Nina şi Marinică pleacă spre combinatul unde lucrau femeile, cu o autoizotermă. Hilde, care găsise un pistol lângă Trabantul cu care pleca de obicei la serviciu, pleacă să-l predea Miliţiei. Pe străzi era agitaţie, circulau TAB-uri, miliţienii arestau oameni, astfel încât Hilde pleacă spre combinat, fără a mai preda pistolul. La ora prânzului, directorul combinatului vine la cantină şi anunţă angajaţii că în oraş au loc mişcări de stradă şi le recomandă să nu răspundă vreunei provocări.

Când cei patru revin acasă, Imola simte că trebuie să nască. Hilde îi urcă pe Hilde, Nina şi Marinică în Trabant şi pleacă spre spital. Cele două prietene o conduc pe Imola în sala de naşteri, Marinică rămâne afară, unde deja începuseră altercaţiile între forţele de ordine şi manifestanţi. El este împuşcat în abdomen şi leşină. Autorităţile îl ridică şi pe el, împreună cu alţi manifestanţi ucişi, crezându-l mort, pentru a-i duce pe toţi la morgă.

Ulterior, conducerea Miliţiei din Timişoara a dispus transportarea cadavrelor de la morga spitalului la Bucureşti, pentru a fi incinerate. Dar printre cadavre se afla şi corpul lui Marinică. Escortată de miliţieni, autoizoterma pleacă spre Bucureşti. Marinică s-a trezit din leşin în autoizotermă şi a început să bată în pereţi, apoi a leşinat din nou. Autoizoterma a ajuns la Crematoriul Cenuşa, de unde cadavrele au fost descărcate şi introduse în cuptoare pentru a fi arse. Marinică avea prinsă de picior o etichetă cu nr. 15. El şi-a revenit pentru o clipă, a realizat ce se întâmplă şi şi-a înghiţit medalionul purtat la gât înainte de a fi ars. Cenuşa cadavrelor a fost aruncată într-un canal din Popeşti-Leordeni.

Între timp, Imola fugise de la spital, unde fusese dusă de Hilde şi Nina, să-l caute pe Marinică. Ea naşte un băiat în Catedrala din Timişoara, dar moare după naştere.

Trecând planul acţiunii în 2004, Andrei face investigaţii şi află că la Catedrala din Timişoara fusese găsit un copil abandonat, cu părinţi dispăruţi, soldatul care îl găsise ducându-l la spital şi dându-i-se copilului numele soldatului Cristu Dan, care îl salvase atunci, în 1989. Ulterior, copilul a fost dus la Casa de copii din Reşiţa, iar câţiva ani mai târziu, fusese condamnat la doi ani de recluziune în şcoala de corecţie de la Piteşti, de unde a fost eliberat după un an, pentru bună purtare, apoi a plecat la Bucureşti. Irene şi Andrei fac cercetări printre copiii de la un centru de reeducare din Capitală şi află că acel băiat - Cristu Dan - fusese văzut cu două zile în urmă într-un canal din Popeşti-Leordeni (acelaşi în care fusese aruncată cenuşa în 1989).

Irene şi Andrei solicită jandarmilor să caute copiii străzii, care fugiseră din canale într-o clădire dezafectată din Popeşti-Leordeni. Cristu Dan rămăsese însă în canal. Jandarmii sudează capacele de canal, iar băiatul rămas captiv acolo găseşte medalionul ars al tatălui său şi-l ia cu el sperând să-i poarte noroc. Filmul se încheie cu Irene întorcându-se la Paris, nu înainte de a-l ruga pe Andrei să caute băiatul în continuare pentru că ea vrea să-l înfieze.

Din distribuţia filmului mai fac parte actorii Cristian Iacob, Daniela Nane, Ion Dichiseanu, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Constantin Cotimanis, Eusebiu Ştefănescu, Cristian Şofron, Ion Lupu, Dragoş Stemate, Bogdan Costea, Eugenia Bosânceanu, Florin Chiriac, Şerban Pavlu, Bogdan Vodă, Ilie Vlaicu, Ani Creţu, Ion Haiduc, realizatoarea de emisiuni tv Mihaela Rădulescu, cascadorii Adrian Pavlovschi, Paul Fister şi alţii.

Într-o cronică de film realizată de Iulia Blaga şi publicată în cotidianul "România liberă" din 25 octombrie 2005, se arată că scenariştii D.R. Popescu şi Sergiu Nicolaescu "au preferat (...) să se concentreze pe drama unui cuplu format dintr-o timişoreancă inocentă şi gravidă - Imola (Ioana Moldovan), şi un marinar - Marinică (Cristi Iacob), băiat cu gura mare şi bon viveur", conform site-ului http://aarc.ro/.

"Marinică vine în ţară să se însoare şi să-şi vadă copilul care urmează să se nască. E aşteptat la gară de Imola şi de prietenele ei (Daniela Nane şi Mihaela Rădulescu). Începe Revoluţia şi Marinică e împuşcat în faţa maternităţii. Nu se va mai afla nimic de el. Va ajunge la morgă, va fi urcat într-un camion frigorific cu destinaţia crematoriu. Ca în orice film cu suspans, el nu e mort, dar suficient de rănit ca să fantazeze timp de 10 minute de film în legătură cu propria-i evadare (palpitantă, cu cascadorii) şi cu sfârşitul fericit al poveştii. Va sfârşi ars de viu. Imola va naşte în Catedrală şi va muri mai apoi. Peste ani, în 2004, o jurnalistă franceză de origine română (Maia Morgenstern) revine în România pentru a-l găsi pe copilul născut la Catedrală. Nu-l va găsi, deşi va ajunge la noua casă a acestuia, un canal unde, ca în orice film unde totul e posibil, a fost aruncată cenuşa tatălui său.", notează site-ul http://aarc.ro/.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro