Gustave Le Bon a fost un erudit francez, autor de numeroase lucrări în diverse domenii, de la tratate de medicină şi studii asupra istoriei civilizaţiei diferitelor popoare, până la cercetări de psihologie socială şi analize ale teoriilor fizice cu privire la natura materiei şi a energiei. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Psychologie des Foules" ("Psihologia mulţimilor"), publicată în 1895.

S-a născut în localitatea Nogent-le-Rotrou, la 150 km de Paris, în ziua de 7 mai 1841. A urmat cursurile Universităţii din Paris, devenind medic în 1866. A preferat munca de cercetare, publicând o serie de articole şi cărţi de medicină.

Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac, în iulie 1870, Gustave Le Bon a fost medic militar. Pentru activitatea sa, a fost distins cu gradul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Între martie şi mai 1871, a fost prins în vâltoarea evenimentelor cauzate de Comuna din Paris. Violenţele provocate de revoluţionari, printre care execuţii sumare, violuri, furturi şi incendieri aveau să influenţeze decisiv concepţiile sale despre mulţime.

A călătorit mult, străbătând Europa, Asia şi Africa de Nord. A analizat popoarele şi civilizaţiile întâlnite, devenind unul dintre pionierii antropologiei. Le Bon a inventat un cefalometru, instrument pentru măsurarea dimensiunilor capului, pe care l-a folosit în timpul expediţiilor sale.

Începând cu 1890, a devenit interesat de psihologie şi sociologie. Cinci ani mai târziu, a publicat "Psihologia mulţimilor", una dintre primele lucrări care au abordat acest subiect şi cea mai cunoscută carte semnată de el. Deşi nu se poate spune că Le Bon a fost primul psiholog al maselor, domeniul fiind deja deschis de compatriotul său, criminologul Gabriel Tarde (1843-1904), totuşi Le Bon poate fi considerat primul om de ştiinţă care a realizat importanţa rolului maselor în procesele istorice şi care a abordat tipologia mulţimilor.

Gustave Le Bon analizează mecanismele psihologice şi procesele cognitive care condiţionează comportamentul mulţimii, cercetând maniera în care mulţimea transformă indivizii conştienţi, liberi şi responsabili în fiinţe inconştiente, alienate şi instinctive, arată Lucian Pricop în studiul introductiv al "Psihologiei mulţimilor" (Ed. Cartex, ed. a II-a, traducere de L. Pricop).

Le Bon susţine că, în anumite circumstanţe, mulţimea de oameni ajunge să dezvolte anumite caracteristici psihologice diferite de cele ale fiecărui individ care o compune. Astfel, adunările de oameni ar poseda un suflet colectiv, omogen, cu trăsături tranzitorii, care îi face pe oameni să gândească şi să se manifeste diferit faţă de cum ar face-o individual.

Printre trăsăturile psihologice ale mulţimii, cercetătorul francez enumeră: sentimentul de putere, dat de numărul mare de indivizi care formează mulţimea; anonimitatea şi dispariţia sentimentului de răspundere individuală, precum şi contagiunea mentală, asemănătoare hipnozei, care determină imitarea chiar şi atunci când este contrară interesului propriu. Până şi persoanele cultivate au tendinţa de a renunţa la judecata critică şi de a se comporta în mod afectiv atunci când fac parte dintr-o mulţime, susţine Le Bon. Credulitatea şi impresionabilitatea sunt trăsături definitorii ale mulţimii, astfel explicându-se uşurinţa cu care masele pot fi manipulate. "Cunoaşterea artei de a impresiona imaginaţia mulţimilor reprezintă cunoaşterea artei de a guverna", scria Le Bon.

Oarecum surprinzător, autorul francez subliniază că, deşi pe de o parte mulţimea este capabilă de fapte abominabile, pe de alta ea poate produce acte de sacrificiu dezinteresat mai des şi mai eficient decât cele făcute de indivizi izolaţi.

Analiza efectuată de Le Bon asupra mulţimii a fost aspru criticată încă din timpul vieţii sale, în special de gânditori socialişti, care vedeau în textul lui dispreţul faţă de mase şi elitismul specifice burgheziei căreia îi aparţinea. Din punct de vedere ştiinţific, i se reproşează neglijarea anumitor variabile, precum efectivul numeric al mulţimii sau componentele sale demografice şi socioprofesionale.

Specializat în psihologia mulţimilor, Stephen Reicher contestă curentul de gândire conform căruia grupurile sunt entităţi malefice care îi transformă pe indivizi în brute, potrivit socialsciencespace.com. Contra lui Le Bon, Reicher explică unitatea de gândire din cadrul grupului prin similitudinea convingerilor anterioare şi care au dus la alcătuirea mulţimii, nu printr-o misterioasă contagiune ulterioară. Şi chiar dacă nu contestă posibilitatea apariţiei comportamentelor violente ale mulţimii, Reicher se întreabă dacă aceasta este o trăsătură definitorie a mulţimii sau este cauzată, cel puţin parţial, de factori externi, precum reacţia disproporţionată sau neinspirată a autorităţilor.

Gustave Le Bon s-a stins din viaţă la 13 decembrie 1931, în Marnes-la-Coquette, o suburbie a Parisului. În acelaşi an, a fost publicată ultima sa lucrare intitulată "Bases scientifiques d'une philosophie de l'histoire" ("Fundamente ştiinţifice pentru o filosofie a istoriei"). AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.psicolinea.it