Creaţia marelui artist Wolfgang Amadeus Mozart, de o mare perfecţiune a scriiturii, de o profundă originalitate şi de o acută sensibilitate, are o semnificaţie unică în istoria muzicii.

S-a născut la Salzburg, la 27 ianuarie 1756, ca fiu al lui Leopold Mozart (1719-1789) şi al Annei Maria Pertl (1720-1778). Tatăl său era dirijorul adjunct al orchestrei Curţii episcopale din Salzburg şi un bun pedagog muzical, precum şi autorul unei admirabile metode pentru studiul viorii.

Viaţa lui Mozart poate fi împărţită în trei mari etape, corespunzând principalelor epoci de viaţă şi de creaţie a marelui artist. Primii 17 ani, între 1756-1773, alcătuiesc prima etapă din viaţa muzicianului şi este reprezentată de călătoriile pe care le-a întreprins copilul genial prin toate marile centre muzicale ale Europei. Avea doar patru ani când tatăl lui i-a dat primele lecţii de clavecin. La cinci ani, executa cu virtuozitate la vioară şi clavecin concerte întregi, scrise de compozitorul Wagenseil. Un exemplu în acest sens este concertul susţinut, în noaptea Anului Nou 1761/1762, prin care a impresionat peste două mii de oameni din Salzburg. În urma succesului obţinut, tatăl său a hotărât să plece la Viena, drum care a marcat începutul primei perioade din viaţa lui Mozart, perioada turneelor artistice întreprinse de el în perioada copilăriei şi a adolescenţei.

Mozart a cucerit Viena. După Bonn, Aix-la-Chapelle şi Bruxelles, unde a înregistrat numeroase succese, Mozart a sosit la Paris, la 18 noiembrie 1763, unde a rămas până în 1764. Important pentru Mozart, în această perioadă petrecută la Paris, a fost întâlnirea cu muzicieni, precum Eckard, Le Grand, Hochbrucker şi mai ales Schubert, clavecinist şi compozitor al prinţului de Conti.

La 26 decembrie 1770 a avut loc premiera operei "Mitridate", care a înregistrat un deosebit succes. Opera s-a cântat la Milano, de 30 de ori, în cursul stagiaturii 1770-1771. În martie 1773, Mozart a părăsit definitiv Italia, la această dată încheindu-se şi epoca turneelor artistice, a călătoriilor făcute în mai toate centrele muzicale europene ale epocii.

A doua perioadă a creaţiei sale începe odată cu întoarcerea artistului, în 1773, la Salzburg. A fost şef de orchestră la curtea noului arhiepiscop între 1773-1781. Aceşti opt ani alcătuiesc cea de a doua perioadă din viaţa şi creaţia lui Mozart. În 1777, la vârsta de 22 de ani, el scrisese în total 300 de lucrări, aproape o jumătate din întreaga sa creaţie. Mereu însoţit de tatăl său, a ajuns la Munchen, unde la 13 ianuarie 1775 a avut loc premiera "La Finta Giardiniera".

La l august 1777, Mozart înainta o scrisoare de demisie. Apoi, însoţit de mama lui, a început o călătorie care avea să-1ducă la Munchen, Augsburg, Mannheim şi Paris. La 30 octombrie 1777, a sosit la Mannheim şi a rămas aici până la 14 martie 1778.

La 23 martie 1778, după 12 ani de absenţă, Mozart păşea din nou pe străzile Parisului. Pus în legătură cu Jean Le Gros, director al Concertelor spirituale şi cu Jean-Georges Noverre, maestru de balet al Operei, a scris pentru primul dintre aceştia două simfonii, iar pentru al doilea baletul "Mici nimicuri".

Între 1779-1780, a revenit la Salzburg. Aceşti ani, consideraţi ca irosiţi de către Mozart, au îmbogăţit totuşi creaţia lui cu 73 de lucrări înregistrate în catalogul întocmit de Kochel.

Ultima parte a creaţiei marelui artist începe cu premiera "Răpirea din serai", care a avut loc la 16 iulie 1782, la Burgtheater, şi a stârnit reacţii destul de contradictorii. Totuşi, opera s-a cântat în toamna anului 1782 de 14 ori la Viena, iar, apoi, la Berlin, Munchen, Mannheim şi Bonn. În 1783, s-a jucat întâi la Salzburg, apoi, la Praga. "Răpirea din serai" a fost lucrarea care l-a făcut pe Mozart iubit de publicul ceh. Ulterior, "Nunta lui Figaro" şi "Don Juan" i-au adus triumful. Opera "Nunta lui Figaro" a fost scrisă în lunile martie şi aprilie 1786.

După întoarcerea la Viena, Mozart s-a consacrat compunerii operei "Don Giovanni", lucrare care i-a ocupat aproape în întregime timpul, în lunile iulie şi august şi a cărei premieră a avut loc, la Praga, la 29 octombrie 1787.

În cursul anului 1791, Mozart a scris numeroase capodopere. Primăvara, Mozart a început să lucreze la "Flautul fermecat", al cărui libret fusese redactat de Emmanuel Schikaneder, director al teatrului "Auf der Wieden, im Freihaus". La 30 septembrie 1791, "Flautul fermecat" era prezentat pentru prima oară la Viena, cu Schikaneder în rolul lui Papageno. Dar, Mozart nu a profitat prea mult de acest succes, care ar fi putut să-i relanseze cariera, pentru că la 5 decembrie 1791, compozitorul a murit. Evenimentul a fost trecut sub tăcere, iar înmormântarea a fost modestă. Au apărut şi speculaţii cu privire la cauza morţii, suspectându-se o otrăvire. Potrivit variantei cel mai des acceptată de istorici, genialul compozitor a murit de febră reumatismală recurentă şi insuficienţă renală reumatoidă, potrivit site-ului muzicaclasica.weebly.com. (alte surse: "Mozart", Dr. I. Weinberg, Ed. Muzicală, 1962; "Mozart", Annette Kolb, Paris, 1938) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: muzicaclasica.weebly.com