La 19 decembrie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluţia 74/245, care a desemnat data de 4 decembrie drept Ziua Internaţională a Băncilor ca o recunoaştere a importanţei băncilor multilaterale de dezvoltare şi a altor bănci internaţionale de dezvoltare în finanţarea dezvoltării durabile şi furnizarea de know-how şi, de asemenea, ca o recunoaştere a rolului vital al sistemelor bancare din statele membre în contribuţia la îmbunătăţirea nivelului de trai, potrivit www.un.org.

În septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un set amplu de obiective de dezvoltare durabilă şi a reafirmat angajamentul de a lucra pentru punerea lor în aplicare până în 2030. Tot atunci a recunoscut că eradicarea sărăciei în toate formele şi dimensiunile sale, inclusiv sărăcia extremă, este cea mai mare provocare globală şi o cerinţă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. Obiectivele urmăresc realizarea unei dezvoltări durabile în cele trei dimensiuni ale sale - economică, socială şi de mediu - într-o manieră echilibrată şi integrată, bazându-se pe realizările Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi abordând activitatea lor nefinalizată şi recunoaşterea rolului vital al sistemelor bancare din statele membre în contribuţia la îmbunătăţirea nivelului de trai.

Realizarea dezvoltării durabile - în special eradicarea sărăciei, reducerea inegalităţilor şi combaterea schimbărilor climatice - necesită o perspectivă pe termen lung, guvernele, sectorul privat şi societatea civilă colaborând pentru a aborda provocările globale. Cu toate acestea, o lume mai nesigură favorizează un comportament pe termen mai scurt. Prin urmare, întreprinderile private, dintre care multe se confruntă deja cu o serie de stimulente pe termen scurt, ezită să angajeze fonduri pentru proiecte de investiţii pe termen lung. În perioadele de insecuritate financiară, firmele se concentrează adesea pe nevoile lor imediate. Iar factorii de decizie politică sunt adesea ghidaţi de cicluri politice pe termen scurt, potrivit www.un.org.

Economia globală se confruntă cu riscuri sporite şi volatilitate financiară. Factorii geopolitici, disputele comerciale, volatilitatea pieţei financiare şi factorii neeconomici, precum schimbările climatice riscă să împiedice în continuare creşterea, stabilitatea şi dezvoltarea şi să înrăutăţească sărăcia, inegalitatea şi vulnerabilităţile. Devine din ce în ce mai urgent să fie abordate riscurile economice şi financiare sistemice şi lacunele arhitecturale care ameninţă punerea în aplicare a Agendei 2030.

Punctele slabe ale sistemului financiar global ar putea prezenta riscuri sporite pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Aceste riscuri includ volatilitatea fluxurilor internaţionale de capital, rezultate din natura pe termen scurt a multor elemente ale pieţelor internaţionale de capital, dezechilibre globale persistente, provocări privind sustenabilitatea datoriilor în sectorul public şi privat şi creşterea puterii de monopol şi politici de concurenţă mai puţin eficiente. Nivelurile ridicate ale datoriilor în entităţile publice şi private cresc vulnerabilităţile şi alimentează ciclurile financiare de avânt şi cădere denumite boom-bust. Comprimarea cotei salariale din venit a agravat inegalitatea. Ritmul rapid al schimbărilor tehnologice, deşi oferă noi remedii, poate exacerba şi riscurile sistemice globale.

În Agenda de acţiune de la Addis Abeba, s-a remarcat că strategiile de dezvoltare durabilă deţinute la nivel naţional, susţinute de cadre naţionale integrate de finanţare, ar fi în centrul eforturilor. Ca răspuns la Agenda 2030, multe ţări au injectat un nou suflu în strategiile lor de dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, majoritatea strategiilor nu au planuri de finanţare concrete pentru a finanţa implementarea acestora. După cum s-a menţionat în Agenda de acţiune de la Addis Abeba, procesul de reflecţie ar trebui completat de eforturi de creştere a coerenţei în cadrul sistemului global şi de îmbunătăţire a incluziunii guvernanţei economice globale.

Pe termen mediu şi mai lung, schimbările din sistemul monetar internaţional, inclusiv cele legate de ajustarea externă şi dezechilibrele globale, ar putea creşte volatilitatea financiară, în special într-o perioadă de incertitudine politică. Acest fapt subliniază importanţa consolidării cooperării internaţionale şi a asigurării resurselor adecvate şi a acoperirii cuprinzătoare în reţeaua globală de siguranţă financiară. Conform arhitecturii financiare actuale, riscul valutar asociat cu finanţarea internaţională binevenită este adesea suportat de actorii din ţările în curs de dezvoltare care sunt cel mai puţin capabili să îl gestioneze.

Având în vedere setul complex şi ambiţios de transformări necesare pentru realizarea Agendei 2030, coerenţa între domeniile politice este esenţială. Există o înţelegere tot mai mare a modului în care reglementările financiare afectează stimulentele pentru investiţii în dezvoltare durabilă. Există o mai mică înţelegere a impactului riscurilor sociale şi de mediu asupra calităţii creditului şi a stabilităţii sistemului financiar. Politicile şi reglementările trebuie să acţioneze împreună pentru a crea un sistem financiar durabil. Sistemul de reglementare trebuie să fie congruent cu măsurile utilizate pentru a spori sustenabilitatea sistemului financiar privat, cum ar fi raportarea durabilităţii şi măsurarea impactului, mai precizează sursa citată.

Băncile naţionale de dezvoltare bine gestionate pot ajuta ţările să dezvolte opţiuni de finanţare pentru investiţii legate de obiectivele de dezvoltare durabilă. Colaborarea dintre băncile naţionale de dezvoltare şi băncile multilaterale, prin acorduri de cofinanţare sau de împrumut, poate spori finanţarea legată de obiective prin complementaritatea resurselor internaţionale şi a cunoştinţelor pieţei locale.

În timp ce realizarea Agendei 2030 necesită maximizarea sinergiilor, asigurarea faptului că sistemele financiare şi economice sunt coerente cu dezvoltarea durabilă este esenţială. Băncile de dezvoltare naţionale şi regionale care funcţionează bine pot juca un rol important în finanţarea dezvoltării durabile, în special pe piaţa creditelor, segmente în care băncile comerciale nu sunt pe deplin angajate şi în care există lacune mari de finanţare, pe baza unor cadre solide de împrumut şi a respectării garanţiilor sociale şi de mediu adecvate. Aceasta include domenii precum infrastructura durabilă, energia, agricultura, industrializarea, ştiinţa, tehnologia şi inovarea, precum şi incluziunea financiară şi finanţarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici şi mijlocii. Băncile naţionale şi regionale de dezvoltare joacă, de asemenea, un rol foarte important, în special în timpul crizelor financiare.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că politicile de finanţare nu funcţionează izolat. Cadrele de finanţare integrate nu ar trebui să răspundă doar provocărilor de finanţare, ci şi realităţilor unui peisaj global în schimbare. De exemplu, pentru a combate inegalităţile, inclusiv inegalităţile de gen, politicile naţionale e nevoie de abordarea scăderii cotei salariale, digitalizarea şi creşterea concentrării pieţei. Guvernele ar trebui să îşi revizuiască politicile privind piaţa muncii, sistemele de protecţie socială, politicile fiscale, politicile de concurenţă, politicile comerciale, reglementările şi strategiile din sectorul financiar pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu noile realităţi. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)