Apreciata cântăreaţă de muzică uşoară, pop şi jazz Aura Urziceanu s-a născut la 14 decembrie 1946, în Bucureşti, într-o familie de muzicieni. A început să studieze vioara cu tatăl ei, Nelu Urziceanu, fost violonist în Orchestra Radio şi profesor de vioară, iar la vârsta de opt ani deja îşi dorea să cânte ca solist vocal.

La 14 ani, a lansat, la televiziune, melodia "Soarele e îndrăgostit de Mamaia", prezentată anterior la prima ediţie (1963) a Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia.

A absolvit clasa de canto - muzică uşoară condusă de profesoara Florica Orăscu, la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.

În primii ani, Aura Urziceanu cânta muzică uşoară în case de cultură şi s-a făcut remarcată în cadrul unui concert cuprins în programul ediţiei 1965 a Festivalului de la Mamaia, unde a interpretat într-o manieră proprie piesa "La tine mi-e gândul", semnată de compozitorul Petre Firulescu. În acelaşi an, a avut prima apariţie pe o scenă mare, la Sala Palatului din Bucureşti, unde a interpretat două momente muzicale dintr-un spectacol de revistă al Teatrului Satiric-Muzical "Constantin Tănase" - "Zâmbiţi, vă rog" şi "Oglinda dragostei", ambele compuse de Edmond Deda, conform volumelor "Dicţionar de jazz", autor Mihai Berindei (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976) şi "Meridianele cântecului" de Daniela Caramen Fotea (Editura Muzicală, 1989).

La vârsta de 16 ani, a fost distribuită în spectacolul "Jazz-jazz-jazz", la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul Iancsi Korossy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă şi balerinele Miriam Răducanu şi Cecilia Hoppe. S-a făcut remarcată în jazz, cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu.

Peste un an, a plecat într-un turneu în Rusia, tot cu trio-ul condus de Iancsi Korossy, apoi a plecat în Israel cu Teatrul "Ion Vasilescu". A urmat, la scurt timp, un turneu în Germania, cu formaţia lui Horia Ropcea, unde a fost ascultată de un reprezentant al unei agenţii care a angajat-o cu contract, să cânte jazz cu un trio german. Tot în Germania, după o emisiune televizată, unde a cântat o piesă de jazz, un producător de la CBC i-a oferit un contract pentru televiziune şi un show la radio, pe care artista le-a semnat şi a ajuns în Canada.

La ediţia din 1969 a Festivalului de la Mamaia, a primit premiul al doilea pentru interpretare. Aura Urziceanu a colaborat cu ansamblul condus de Richard Oschanitzky, atât pe scenă, cât şi în studiourile de înregistrare, împreună realizând şi muzică de film.

După ce au auzit-o cei de la televiziunea canadiană, au continuat să-i ofere contracte la show-uri radio-tv în limba franceză şi engleză. Patronul unicului club de jazz din Winnipeg a invitat-o să vadă clubul şi orchestra, după care Aura Urziceanu a semnat contractul care s-a prelungit cu două luni. Cântând seară de seară, câte două show-uri, la un moment dat a văzut afişe cu sosirea lui Duke Ellington şi orchestra sa, în concert. A hotărât să meargă la concert, iar seara, după ce Duke Ellington şi-a terminat concertul, a venit în clubul în care cânta Aura Urziceanu. După ce programul ei s-a încheiat, Duke Ellington a felicitat-o şi i-a propus să se reîntâlnească la club să cânte împreună. Ea a acceptat, iar câteva zile mai târziu Duke Ellington i-a oferit un bilet de avion, propunându-i să vină la New York, la agenţia lui de impresariat, pentru a semna un contract pe şase ani. Astfel a început, în 1970, colaborarea cu Ellington, alături de care a cântat pe aceeaşi scenă, împreună cu Ella Fitzgerald, Quincy Jones, Mel Lewis, Sarah Vaughn, menţionează sursele amintite

În 1971, o echipă alcătuită din Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu şi Mihaela Mihai a reprezentat România la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Knocke, Belgia, unde datorită Aurei Urziceanu, care a primit nota 10 pe linie de la cei zece membri ai juriului, o premieră a festivalului, România a câştigat "Cupa Europei", iar ea a primit premiul presei, fiind aleasă "Cântăreaţa festivalului".

A continuat turneele în întreaga lume, alături de orchestra lui Duke Ellington, până în 1974, când artistul american a murit. Ulterior, Quincy Jones a invitat-o pe Aura Urziceanu să cânte cu el şi cu orchestra sa, având timp de doi ani turnee în Statele Unite şi în Japonia, după care renunţă şi semnează un contract cu orchestra condusă de Thad Jones, dar şi cu Mel Levis Orchestra, cântând astfel la clubul de jazz Village Vanguard din New York şi efectuând turnee în SUA şi în Europa.

În anii '80, Aura Urziceanu a început un nou format de concerte şi turnee în lume: Aura cu format de trio, cvintet personal şi format simfonic, pentru fiecare ţară şi oraş din turneu. În această perioadă, artista a revenit în România o dată la doi-trei ani, având apariţii la televiziune, concerte şi imprimări la Radio şi Electrecord, cântând muzică uşoară, jazz şi folclor, atât compoziţii proprii cât şi ale compozitorilor români.

Aura Urziceanu a compus o serie de piese de muzică uşoară, în colaborare cu textierii Eugen Rotaru, Dan V. Dumitriu şi Andreea Andrei, pe care le-a înregistrat la Radio şi televiziune. Melodia "Vreau să vii în viaţa mea" a fost aleasă de public ca fiind melodia anului 1986, când a avut o colaborare de mare succes cu instrumentistul, compozitorul şi orchestratorul Doru Căplescu. De asemenea, a compus şi a lansat melodiile "Dor de viaţă" şi "Crez". A urmat o serie de noi compoziţii: "Matahari Russian Girl" şi "Zihronot mi Israel", cu versuri în ebraică, semnate Eugen Rotaru, "Dragoste", "Let Him Be Mine" şi "Atâta dor", colaborând cu pianistul-orchestrator George Natsis şi cu compozitorul şi dirijorul Ionel Tudor.

După 1989, artista a rămas în România, doi ani, a organizat două concerte de binefacere pentru copii orfani, pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru bătrâni. În 1992, s-a întors în SUA. A revenit în România după 11 ani, pentru a participa la o emisiune de televiziune. În 2004, a primit invitaţia şi a acceptat să fie membru al juriului, la Festivalul "Cerbul de aur" de la Braşov.

În 2005, Aura Urziceanu a scos albumul "The Best of Aura", care conţine 14 piese, interpretate în şapte limbi: română, engleză, franceză, italiană, spaniolă, portugheză şi ebraică. În decembrie 2005, a susţinut un concert extraordinar aniversar (45 de ani de carieră), cu participare internaţională: Ron Rully (Canada), Elia & Band (Anglia), George Urziceanu (Germania), Falvius & Eurosound (Germania). Ionel Tudor a condus Big Band-ul Radio, dar şi-a folosit bagheta de dirijor şi Mădălin Voicu, potrivit site-ului www.starmania.ro.

Tot în 2005, a înfiinţat, la Bucureşti, fundaţia culturală care îi poartă numele. În 2006, a oferit tinerilor interesaţi două zile de audiţii muzicale gratuite. S-au prezentat peste 300 de tineri de toate vârstele, chiar şi de peste hotare. Audiţia muzicală a avut loc la Centrul Naţional de Artă "Tinerimea Română". În 2009, a organizat lecţii de canto pentru începători, avansati şi profesionişti, inclusiv master classes în cadrul fundaţiei. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)