La 1 noiembrie este marcată Ziua radioului naţional. În 1928, la 30 octombrie, orele 17.00, a fost inaugurat postul naţional de radio, cu apelul "Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România", potrivit radioromaniacultural.ro.

Primele cuvinte în eter au fost rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, acesta fiind urmat de un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit "Un suflet nou".

Profesorul Dragomir Hurmuzescu a fost şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al nou înfiinţatei Societăţi de Difuziune Radiotelefonică, iar Margareta Marinescu a fost prima crainică. La început, Radioul avea doar 17 angajaţi şi emitea câteva ore pe zi, programul fiind alcătuit din ştiri, muzică de dans şi clasică, buletine meteorologice. Ulterior, au fost difuzate emisiuni pe teme culturale, umoristice sau emisiuni dedicate muzicii clasice, printre care: "Ora copiilor", "Ora veselă", "Ora femeilor", "Cronica muzicală", "Cronica dramatică" sau "Poşta amatorilor".

La 4 noiembrie 1928, Victoria Mierlescu a fost primul actor invitat la microfon, cu un recital de versuri. Primul număr al revistei ''Radiofonica'' a apărut la data de la 9 noiembrie 1928, conform www.srr.ro. Primul concert simfonic radiodifuzat al Orchestrei Radiodifuziunii Române a fost susţinut la 30 noiembrie 1928, iar la 8 decembrie 1928 a fost transmisă prima emisiune pentru femei.

Preocupări privind înfiinţarea unui post de radio au existat din 1925, când a luat fiinţă Asociaţia Prietenilor Radiofoniei, condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, director al Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. La 13 septembrie 1925 a apărut prima publicaţie despre radiofonie, "Radio-român".

''Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice'' care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie a fost adoptată în iulie 1925, iar în septembrie 1925 a fost aprobat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii menţionate, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

La 15 decembrie 1925 a fost adoptat decretul regal de aplicare a "Legii Radiofoniei", care a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Consiliul de Miniştri a aprobat, la 22 decembrie 1927, înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune). Prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică s-a desfăşurat la 17 ianuarie 1928, când a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a reunit pentru prima dată la 5 martie acelaşi an, moment care a marcat începutul funcţionării Societăţii Române de Radiodifuziune.

La 4 aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune.

În 1956, a fost înfiinţată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând Radioteleviziunea Română. Prin Legea nr. 41 din 17 iunie 1994, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune devin "servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial".

Din 2012, la 13 februarie este marcată Ziua Mondială a Radioului, proclamată, în 2011, de UNESCO, şi instituită, în 2012, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto:  Holul Studioului de concerte 'Mihail Jora' găzduieşte o expoziţie documentară despre cei '80 de ani de radiofonie şi radio românesc 1928-2008.