Romanciera şi eseista britanică Adeline Virginia Stephen (Virginia Woolf) s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, fiind fiica lui Leslie Stephen, istoric şi scriitor, primul editor al ''Dictionary of National Biography'', potrivit britannica.com.

Mama sa, Julia Prinsep Stephen, se născuse în India şi fusese model pentru pictori pre-rafaeliţi. Ambii părinţi fuseseră căsătoriţi înainte, tatăl având din prima căsătorie o fiică, iar mama - trei copii. Din această a doua căsătorie a părinţilor au rezultat alţi patru copii, iar toţi cei opt fraţi locuiau împreună, în districtul londonez Kensington, potrivit virginiawoolfsociety.co.uk.

Doi dintre fraţii ei au fost trimişi la şcoală, desăvârşindu-şi studiile la Universitatea Cambridge, unde unul dintre ei, Thoby, s-a împrietenit cu Leonard Woolf, Clive Bell, Saxon Sydney-Turner, Lytton Strachey şi Maynard Keynes, cei care au reprezentat nucleul grupului Bloomsbury, o societate informală de artişti, scriitori şi filosofi din Anglia, care au trăit şi au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei.

Fetele, însă, au învăţat acasă, dar au avut privilegiul de a avea acces la biblioteca victoriană a familiei. Mai mult decât atât, din cercul de prieteni ai părinţilor făceau parte numeroşi oameni de cultură ai vremii, printre aceştia numărându-se romancieri, filosofi sau critici literari. Virginia Woolf a avut, astfel, şansa de a aprecia şi chiar de a experimenta arta scrisului de la o vârstă fragedă.

În majoritatea romanelor sale, acţiunea se petrece la Londra şi la St. Ives. Mai mult, scriitoarea avea să descrie orăşelul St. Ives cu multă căldură, în memoriile sale, dar şi în romanul ''To the Lighthouse'' (1927), potrivit virginiawoolfsociety.co.uk.

Virginia Woolf a înfiinţat un ziar al familiei, ''Hyde Park Gate News'', în care nota toate anecdotele familiei, potrivit britannica.com. În 1895, îşi pierde mama, decedată subit, iar tânăra Virginia suferă prima cădere nervoasă. Sora sa vitregă, Stella, a preluat de atunci atribuţiile mamei, ocupându-se de toate treburile casei. Stella s-a căsătorit în 1897, dar şi ea a murit subit. Sarcinile casei au revenit atunci unei alte surori, Vanessa.

A urmat cursuri de germană, greacă şi latină la ''King's College'' din Londra. În cei patru ani pe care i-a petrecut aici, a intrat în contact cu reprezentantele feminismului.

În 1904, Virginia îşi pierde şi tatăl şi suferă o nouă cădere nervoasă, necesitând, din nou, spitalizare. Cam în aceeaşi perioadă, sora ei, Vanessa, împreună cu fratele Adrian au vândut casa din Hyde Park Gate, cumpărând o alta în Gordon Square, casele de aici devenind, ulterior, locul de naştere al grupului ''Bloomsbury''.

Din 1905, Virginia Woolf a început să scrie, timp de câţiva ani, recenzii pentru suplimentul literar al publicaţiei ''Times'', un an mai târziu, avea să sufere o nouă pierdere grea. După o călătorie în Grecia, fratele său, Thoby, a murit. Înainte de a muri, Thoby iniţiase aşa-numitele ''serate de joi de la Bloomsbury'', la care se reuneau prietenii care împărtăşeau aceleaşi pasiuni artistice, întâlniri care au fost continuate, apoi, de către Vanessa şi, ulterior, de Virginia şi de fratele lor, Adrian.

Aici, Virginia i-a cunoscut pe membrii grupului Bloomsbury, printre care şi pe scriitorul Leonard Woolf, cu care s-a căsătorit, în 1912, şi care avea să-i fie alături întreaga viaţă. Vanessa se căsătorise şi ea, cu câţiva ani înainte, cu un reprezentant al aceluiaşi cerc literar, Clive Bell.

Virginia Woolf a înfiinţat, alături de soţul său, o editură, Hogarth Press, potrivit britannica.com. Cei doi soţi au continuat să-şi imprime singuri lucrările până în 1932. Încă din anul 1908, Virginia Woolf începuse să lucreze la primul său roman, denumit iniţial ''Melymbrosia''. L-a definitivat în 1913, dar nu l-a putut publica până în 1915, când a apărut sub titlul ''The Voyage Out''.

Imediat după publicarea primului roman, a început să lucreze la ''Night and Day'', publicat în 1919. Primele ei opere erau convenţionale, folosind metodele tradiţionale, dar, începând cu ''Jacob's Room'' (1922), ''Mrs Dalloway'' (1925), ''To the Lighthouse'' (1927) şi ''The Waves'' (1931), autoarea devine din ce în ce mai inovativă, ultimele trei fiind şi romanele care au consacrat-o printre scriitorii de primă mărime ai modernismului. Romanul ''Mrs Dalloway'' a fost şi ecranizat, dar a reprezentat şi subiectul romanului (scris de Michael Cunningham) şi al filmului ''The Hours'' (2002).

Virginia Woolf a abordat, în scrierile sale, problematica timpului şi a memoriei, nu a pus accentul pe intrigă, ci a dezvoltat tehnica fluxului de conştiinţă, dobândită prin impresii subiective diferite, aparţinând unor persoane diferite, în faze temporale diferite.

Tema recurentă a romanelor sale, ''dinamismul clipei'', se regăseşte şi în ''Mrs Dalloway'', unde viaţa personajelor se desfăşoară pe parcursul unei singure zile, dar şi în ''Orlando'' (1928), unde un singur personaj traversează mai multe secole. Proza autoarei este simbolică, plină de imagini vizuale. Totodată, Virginia Woolf a influenţat reconsiderarea rolului femeii - scriitor în viaţa artistică. În 1929, i-a apărut volumul de eseuri cu tematică feministă, ''A Room of One's Own'', iar în 1937, a publicat romanul ''The Years''.

Virginia Woolf era invitată să ţină discursuri la colegii şi universităţi, devenind, în anii '20, un intelectual respectat şi o scriitoare apreciată. Stilul său era, de asemenea, remarcat în domeniul criticii literare şi al eseisticii. Cu tot acest succes de care se bucura, Woolf continua, însă, să traverseze lungi perioade de depresie. Un factor suplimentar de tensiune îl reprezenta pericolul în care se afla soţul său, Leonard, care, fiind evreu, risca în orice clipă să fie ridicat de nazişti.

Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului ''Between the Acts'', Virginia Woolf a plecat de acasă, şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a sărit în apele râului Ouse, potrivit britannica.com.

Popularitatea sa a cunoscut o vizibilă estompare după cel de-Al Doilea Război Mondial, dar numele Virginiei Woolf a revenit în rândul marilor romancieri, odată cu mişcarea feministă din anii '70. Rămâne una dintre personalităţile de marcă ale literaturii universale, stilul său inovator inspirând generaţii întregi de scriitori. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, Suzana Cristache Drăgan, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: britannica.com