"Mantaua" este o nuvelă a scriitorului rus de origine ucraineană Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852).

Textul, publicat în 1842, avea să exercite o influenţă considerabilă asupra literaturii ruse, după cum reiese din citatul "Cu toţii am ieşit din 'Mantaua' lui Gogol" atribuit lui Dostoievski.

Personajul principal este Akaki Akakievici, un funcţionar mărunt în aparatul birocratic guvernamental al vremii. Akakievici s-a adaptat perfect sistemului, fiind încântat de munca sa de copist, pe care o îndeplineşte fără cusur.

Nu doar meseria îi dezvăluie lipsa de personalitate, dar şi modul batjocoritor în care este tratat de colegi, Akakievici ripostând într-un mod patetic şi doar atunci când ironiile la adresa sa deveneau insuportabile.

La un moment dat, Akakievici realizează că mantaua pe care o poartă, poreclită "capot" de către colegii săi, este atât de veche şi tocită, încât trebuie să-şi facă una nouă. "El însuşi deveni oarecum mai viu, chiar şi caracterul său păru mai hotărât, deveni un om care îşi găsise un scop clar în viaţă şi lupta pentru realizarea lui", scrie Gogol. După o lungă perioadă de austeritate, ajutat şi de noroc, reuşeşte să economisească suma necesară şi, într-un final, să procure o manta nouă lucrată de croitorul Petrovici.

Arătosul obiect de vestimentaţie îi schimbă peste noapte statutul, Akakievici fiind acum considerat de cunoscuţi un om de toată stima. De altfel, unul dintre colegii de serviciu dă o petrecere în cinstea sa, eveniment cu totul străin lui Akakievici până atunci.

Cheful durează până la miezul nopţii. În drumul spre casă, personajul este tâlhărit şi rămâne fără preţioasă haină. Apelează la autorităţi, dar se loveşte de indiferenţă, birocraţie şi ineficienţă. Fără mantaua cea nouă, Akakievici redevine irelevant şi este alungat din biroul unui înalt funcţionar, care consideră că e sub demnitatea lui să se preocupe de problemele unui om mărunt.

Măcinat de suferinţă, Akakievici se îmbolnăveşte şi moare. Tulburarea produsă de pierderea mantalei este, însă, atât de mare, încât nu îşi găseşte liniştea nici după moarte, întorcându-se sub formă de stafie pentru a-şi căuta haina.

"Mantaua" este o critică a birocraţiei şi a efectelor acesteia asupra individului. În acest sens, e relevant că deşi nuvela debutează pe un ton comic, se sfârşeşte tragic. O altă ţintă a lui Gogol este superficialitatea standardelor prevalente în societate. Însă, principalul punct de atracţie al textului este analiza modului în care influenţa celor din jur poate modela caracterul individual.

"Mantaua" a inspirat numeroase filme, precum şi piese de teatru, de balet şi radiofonice. Prima ecranizare a nuvelei semnată de Gogol datează din 1916, fiind regizată de americanul Rae Berger. Zece ani mai târziu, a fost lansată pelicula omonimă regizată de sovieticii Grigori Kozinţev şi Leonid Trauberg. Cea mai recentă transpunere pe ecrane a nuvelei lui Gogol este animaţia "Mantaua", regizată în 2018 de Meelis Arulepp şi Sean Mullen, potrivit imdb.com.

În 1951, nuvela a fost adaptată pentru scenă de actorul francez de pantomimă Marcel Marceau, potrivit theguardian.com.

Alte lucrări semnificative scrise de Gogol sunt: "Serile în sat la Dikanka" (1831-1832; un tablou pitoresc al satului ucrainean din vremurile sale); volumul "Mirgorod" (1835), care cuprinde povestirea istorică "Taras Bulba" (despre trecutul poporului ucrainean); nuvelele "Povestiri din Petersburg"; comedia "Revizorul" (1836), în care ridiculizează aparatul administrativ al vremii); romanul-poem "Suflete moarte" (1840) - o adevărată culme a creaţiei sale. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: Nikolai Gogol / Facebook