''Groapa'' este numele unui roman semnat de Eugen Barbu (1924-1993).

Textul a fost publicat în 1957, la Bucureşti, după ce autorul lucrase la el zece ani, timp în care l-a refăcut de treisprezece ori. În 1982, a apărut o ediţie revăzută, cu precizarea "Text definitiv".

Inspirat de propria copilărie petrecută într-o mahala a Capitalei, autorul recreează atmosfera sumbră şi fetidă a mahalalei Cuţaridei, de la marginea Bucureştiului interbelic. Capitolele, cu nume precum "Moartea lui Marin Pisică", "Nea Fane", "Balul meseriaşilor", "Aia mică" abordează câte un aspect al vieţii din "Groapă", în care oameni amărâţi, marginalizaţi, se zbat să supravieţuiască de pe o zi pe alta prin ocupaţii umile sau prin activităţi în afara legii.

Printre personaje se numără gunoierul Grigore, cârciumarul Stere şi "pipernicitul şi janghinosul" frizer Tilică.

"Groapa" poate fi considerat un roman naturalist, prin redarea fidelă a realităţii obiective, fără să evite aspectele urâte şi vulgare ale naturii omeneşti. Este scrisă într-un stil direct şi concis, aproape jurnalistic, iar autorul nu se sfieşte să folosească elemente de argou.

Un fragment de la începutul romanului este definitoriu pentru atmosfera întregii cărţi: "De sub şepcile murdare le ieşea părul întunecat pe frunţile înguste şi, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriţi de câini. Mâinile murdare apucau cu îndemânare. Dulăii se apropiară, încăierându-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoşătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâşiară urlând, îşi apucară beregăţile, căzură unul peste altul şi căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuţindu-i cu alte bucăţi pe care le zvârleau din ce în ce mai departe."

În "Jurnalul" său din 1974, Eugen Barbu a adus lămuriri suplimentare despre rostul, conţinutul şi simbolistica romanului: "Groapa, mahalaua nemernică în care sunt obligaţi să trăiască aceşti oameni aruncaţi la marginea societăţii, nu este o lume izolată, o entitate geografică de sine stătătoare, ci o consecinţă zguduitoare a unui fel de viaţă odios, în care fericirea este dată numai unora şi se obţine, aşa cum se vede şi în această carte, cu mijloace care îngrozesc pe cititor. Voiam să mai adaug că titlul cărţii nu are referinţe numai la un spaţiu cunoscut, ci şi la groapa morală în care erau siliţi să trăiască mahalagii Cuţaridei".
 

Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorică AGERPRES 

Scriitorul Eugen Barbu s-a născut la Bucureşti. Din 1945, a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, retrăgându-se după trei ani, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004). În publicistică a debutat cu un foileton în ziarul "Fapta", în 1941.

A fost redactor-şef al revistei "Luceafărul" (1962-1968) şi al revistelor "Săptămâna" şi "Săptămâna culturală a Capitalei" (1970-1989), apoi director al revistei "România Mare" (1990-1993).

Scriitor prolific, Eugen Barbu a abordat, în literatură, toate genurile şi stilurile. După debutul ca nuvelist cu "Gloaba" (1955), scrisă într-o manieră realistă, s-a afirmat ca romancier - "Tripleta de aur", "Balonul e rotund", "Unsprezece". În 1957, a publicat romanul "Groapa", una dintre cele mai bune creaţii ale sale, urmată de "Şoseaua Nordului", "Facerea lumii", "Princepele", "Incognito" (4 vol.), "Săptămâna nebunilor", "Janus" (apărut postum, 1993). În 1972, a iniţiat seria "Caietelor Princepelui" (7 vol., 1972-1981).

A semnat şi multe scenarii pentru filme de lungmetraj şi seriale pentru televiziune. A lăsat traduceri valoroase, din opera lui Dostoievski, W. Faulkner, Thomas Mann ş.a.

Eugen Barbu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Comunităţii Scriitorilor Europeni din Roma şi al Academiei de Ştiinţe din New York, membru corespondent al Academiei Române (ales la 1 martie 1974). Distins cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1969), Premiul Uniunii Scriitorilor (1975). Este laureat al Premiului internaţional "Herder" pentru literatură (1978), potrivit lucrării "Membrii Academiei Române" (ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

A fost membru fondator al Partidului România Mare (mai 1991) şi prim-vicepreşedinte de onoare al acestuia. În scrutinul de la 27 septembrie 1992, a fost ales deputat de Bucureşti din partea PRM pentru legislatura 1992-1996, potrivit http://www.cdep.ro. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)