Situată în Centrul Vechi al Bucureştiului, Banca Naţională a României îşi are sediul în clădirea din strada Lipscani nr. 25, monument arhitectonic construit în perioada 1882-1889 şi în cea din strada Doamnei nr. 8, construcţie în stil neoclasic din perioada 1938-1950. BNR îşi desfăşoară activitatea şi în Palatul Chrissoveloni aflat în imediata vecinătate a acestora, pe strada Lipscani nr. 16, notează www.bnr.ro.

Banca Naţională a României a luat fiinţă la 17 aprilie 1880. Primul său guvernator a fost Ion I. Câmpineanu, însă ctitorul instituţiei a fost Eugeniu Carada.

Construcţia Băncii Naţionale s-a ridicat pe locul ocupat de cel mai mare han pe care l-a avut oraşul începând din ultimele două decenii ale secolului al XVII-lea şi până în anul 1883.

Înălţat de domnitorul Şerban Cantacuzino (1678-1688), în a doua parte a domniei, "Hanul Şerban Vodă" a fost o amplă construcţie, dovadă stând faptul că în numeroasele ei încăperi se instalaseră prăvălii cu diferite mărfuri şi o serie de bancheri, iar în secolul al XIX-lea au funcţionat Tipografia Statului, un pension şi un cămin de fete, potrivit volumului "Bucureşti. Ghid turistic" (Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980).

Poza 1 - Strada Lipscani, Banca Naţională a României, 1944/RADOR/AGERPRES FOTO/ARHIVA

Poza 2 - Imagine de pe strada Lipscani din Bucureşti, în zona Băncii Naţionale a României, 2020/CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Trecută prin două incendii, în 1704 şi 1804, clădirea hanului a fost demolată după aproape 200 de existenţă, în 1883, iar pe terenul său s-a construit edificiul destinat Băncii Naţionale.

Planurile noii construcţii au fost realizate de arhitecţii francezi Albert Galleron şi Cassien Bernard, care au dat evidente trăsături de stil neoclasic francez acestei clădiri terminată în 1885. Ea are un subsol înalt, un parter prevăzut cu ferestre terminate cu arcade în plin centru şi două etaje. Un secol mai târziu, modernizarea şi dezvoltarea activităţii bancare au făcut ca destinaţia iniţială a spaţiilor ample şi fastuos decorate de la parterul vechiului palat să nu mai fie adecvată activităţii funcţionarilor. Astfel, s-a impus amenajarea acestora ca spaţii de muzeu, valoarea artistică şi simbolică fiind redată publicului larg. Muzeul are ca element central fosta sală a ghişeelor, cunoscută astăzi ca Sala de Marmură, spaţiul cu cele mai mari dimensiuni ale clădirii, desfăşurată pe două registre, parterul şi etajul întâi.

Faţada Băncii Naţionale are o parte centrată, evidenţiată de-a lungul celor două etaje, de patru coloane corintice. Se mai impun atenţiei pavilioanele de colţ, ornamentate cu câte patru coloane angajate şi, de data aceasta, tratate în stil ionic având între ele câte o nişă prelungită, în care se află statuile alegorice realizate de sculptorul Ion Georgescu: Agricultura, Comerţul şi Justiţia, arată lucrarea de mai sus.

Problema extinderii spaţiilor de lucru ale băncii, necesare bunei funcţionări şi dictate de extinderea prerogativelor băncii, precum şi pentru extinderea şi modernizarea tezaurului existent prin creşterea gradului de siguranţă, s-a ridicat încă din anul 1933. Un colectiv condus de arhitectul Radu Dudescu, constituit în Serviciul de Arhitectură al băncii, a realizat proiectul noului palat. Arhitectul a efectuat călătorii de documentare la Geneva, Paris şi Berlin, atât pentru pregătirea proiectului, cât şi pentru realizarea ulterioară a instalaţiilor şi a finisajelor interioare.

Poza 1- Banca Naţională a României, intrarea dinspre strada Doamnei, 1961/ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES FOTO/ARHIVA   

Poza 2 - Banca Naţională a României (BNR); vedere din strada Doamnei, 2020/ CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Arhitectul Radu Dudescu a preluat ca model faţada principală a Palatului Vechi şi l-a dezvoltat, repetând coloane de aceeaşi înălţime la aceeaşi distanţă faţă de ax. Transformările succesive au dus la un motiv arhitectural nou, cu o faţadă complet diferită, rezultatul fiind o construcţie impunătoare, de expresie clasicizantă, încadrată arhitectural în curentul monumental al anilor '30. Urmare a marelui cutremur din noiembrie 1940, proiectul structurii de rezistenţă a palatului a fost refăcut, astfel încât să respecte cele mai noi normative de protecţie antiseismică europene, potrivit www.bnr.ro.

Construcţia palatului a început în 1940 şi s-a întins pe durata a peste 10 ani. În perioada războiului, materialele de construcţie erau greu de obţinut şi mâna de lucru lipsea.

Sobrietatea clădirii şi aspectul său clasic sunt accentuate de faţadele placate cu piatră de Vraţa. Treptele ample şi soclul de la intrarea principală din strada Doamnei sunt placate cu granit de Măcin. Spaţiile de la parterul palatului sunt spaţii publice, de reprezentare, al căror unic material de finisaj este marmura de Ruşchiţa. Plăcile au fost aşezate astfel încât desenul creat să constituie decorul spaţiilor. Se remarcă, totuşi, rotonda din holul central, al cărei parapet este decorat cu elemente geometrice, tavanul aceluiaşi spaţiu central fiind pictat.

Sălile "Mitiţă Constantinescu" şi "Alexandru Ottulescu" (în guvernările cărora s-au desfăşurat lucrările de construcţie ale palatului) sunt destinate conferinţelor şi evenimentelor specifice activităţilor băncii centrale. În restul clădirii îşi desfăşoară astăzi activitatea conducerea şi angajaţii Băncii Naţionale a României. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Vlad Ruşeanu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)