Victor Deleu, unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai Sălajului, s-a născut la 25 mai 1876, în comuna Pericei, într-o familie cu vechi tradiţii de luptători pentru drepturile românilor din Transilvania. Străbunicul său, Andrei Deleu, a fost preot. Bunicul său Iacob (n. 1804) s-a îndreptat către acelaşi domeniu, dar contextul revoluţionar al anilor 1848-1849 l-au îndrumat spre o scurtă carieră militară. A devenit, mai târziu, un dascăl respectat în zonă. Tatăl lui Victor Deleu, Daniel (n. 1844), a urmat studiile juridice la Universitatea din Pesta, devenind notar în localitatea natală, potrivit http://dspace.bcucluj.ro/.

Victor Deleu a urmat Şcoala confesională greco-catolică din Pericei, apoi, s-a înscris, în 1887, la Gimnaziul Minorit din Şimleu Silvaniei şi, în anul următor, la Liceul Reformat din Zalău. În 1893, atât Victor, cât şi fratele său, din cauza unor activităţi întreprinse în 1892, prilejuite de acţiunea memorandistă, au fost nevoiţi să părăsească instituţia. Mai târziu s-au înscris la Liceul Ortodox din Braşov, de unde, după un semestru, s-au transferat la Liceul românesc greco-catolic din Beiuş, pe care l-au absolvit în 1895.

Tânărul Victor Deleu s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, în timp ce fratele său a ales să urmeze Universitatea din Graz. S-a implicat în activităţile organizate de Societatea de lectură "Petru Maior", alături de majoritatea studenţilor români, printre care Iuliu Maniu şi Aurel Vlad. A absolvit în 1900 şi s-a înscris, din motive financiare, la doctorat în cadrul Universităţii de la Cluj. În acelaşi an s-a înscris în Baroul Avocaţilor din Oradea ca stagiar al cunoscutului avocat G. Maior. În toată această perioadă, tânărul sălăjean s-a apropiat de Iuliu Maniu şi de George Pop de Băseşti, implicit şi de grupul tinerilor din mişcarea naţională ce milita pentru intrarea PNR în activitate parlamentară, notează http://dspace.bcucluj.ro/.

În vara lui 1902 a fost încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit în cea mai mare parte din români şi care îşi avea garnizoana în Viena. De aici a fost trimis la şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie. După îndeplinirea serviciului militar, s-a mutat la Arad, unde a fost stagiar în cabinetul de avocatură al lui Ştefan Cicio-Pop. În primăvara anului 1905 a susţinut examenul de avocat, care i-a permis să profeseze liber. Ca urmare, s-a hotărât să îşi deschidă o cancelarie avocaţială în Şimleu Silvaniei ("în casele domnului dr. Iuliu Maniu").

Convins că un important canal de comunicare cu românii din ţinut îl constituie presa, s-a implicat în editarea "Gazetei de Duminecă", fiind redactor responsabil din 1905 şi până în mai 1910, când s-a retras, implicându-se în lupta electorală. A colaborat şi la "Tribuna" sau "Românul", ambele din Arad. După 1918, Victor Deleu a mai publicat articole, ocazional, în diferite ziare ale vremii, în special în "Gazeta voluntarilor", organ al Uniunii Foştilor Voluntari Români, ce apărea la Cluj.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO - Personalitatea lui Victor Deleu, unul din personajele importate ale Marii Uniri din 1918, a fost evocată, la împlinirea a 142 de ani de la naşterea sa, în cadrul unui eveniment de marcare a Anului Centenar, organizat la Zalău de Instituţia Prefectului Sălaj, în colaborare cu structurile Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale (25 mai 2018).

Într-o perioadă dificilă pentru românii sălăjeni, el a devenit lider al mişcării naţionale româneşti din zonă, calitate în care a participat la alegerile parlamentare din anii 1910 şi 1911, în cercul electoral din Şimleu Silvaniei. Cu toate că nu a fost ales deputat în parlamentul ungar în alegerile din 1910 şi 1911, el a rămas în continuare un lider incontestabil al populaţiei româneşti din Sălaj.

Izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 a agravat şi mai mult situaţia românilor aflaţi sub dominaţia monarhiei austro-ungare. Victor Deleu, considerat de către autorităţile austro-ungare un element periculos pentru "liniştea statului", a fost mobilizat în vara anului 1914 şi repartizat pe frontul din Galiţia. În toamna aceluiaşi an, pentru a slăbi forţa combativă a armatei austro-ungare, Victor Deleu, împreună cu ostaşii din compania pe care o comanda, a trecut linia frontului. Ca prizonier de război, a fost trimis la Kineţma, pe Volga. Încă de la început, a încercat, alături de alţi ofiţeri români, să înfiinţeze un corp de voluntari ardeleni, care să lupte alături de armata română pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpânirea monarhiei austro-ungare.

În decembrie 1916, s-a organizat la Darniţa, lângă Kiev, un lagăr unde au fost concentraţi un număr mare de români transilvăneni. Într-un memoriu, adresat guvernului din România, voluntarii au solicitat sprijinul, arătând că doresc să contribuie la realizarea unităţii naţionale, prin unirea "într-un stat liber cu fraţii din România". În urma acestui memoriu, la 25 februarie 1917, Ministerul de Războiu, prin ordinul nr. 1191, a aprobat înfiinţarea "Corpului de voluntari transilvăneni-bucovineni". La 5 martie 1917 a avut loc la Darniţa semnarea următorului angajament: "Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă, că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România ...", potrivit lucrării "Deleu. O familie de luptători naţionali din Sălaj. (II) Victor Deleu", de Valentin Dărăban, Doru E. Goron ("Acta Musei Porolissensis", vol. V, Zalău, 1981).

La 8 iunie 1917, unităţile militare de voluntari transilvăneni, sub conducerea lui Victor Deleu, au ajuns la Iaşi, unde au fost primite de către autorităţile româneşti, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria. În cuvântarea sa memorabilă rostită în Piaţa Unirii, Victor Deleu spunea: "Am venit pentru că aici ne-a chemat în primul rând sângele şi neamul; în al doilea rând, dragostea de această ţară liberă la care zburau zilnic visurile noastre. . . Eram datori să venim... fiindcă suntem siguri că vom birui ... Vom birui pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate". Victor Deleu împreună cu batalionul de voluntari transilvăneni au luat parte, în august 1917, la bătălia de la Mărăşeşti.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO - Personalitatea lui Victor Deleu, unul din personajele importate ale Marii Uniri din 1918, a fost evocată, la împlinirea a 142 de ani de la naşterea sa, în cadrul unui eveniment de marcare a Anului Centenar, organizat la Zalău de Instituţia Prefectului Sălaj, în colaborare cu structurile Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale (25 mai 2018).

Dorinţa voluntarilor era ca ei să fie constituiţi într-o unitate distinctă. În acest sens, Marele Cartier General Român a hotărât înfiinţarea Corpului voluntarilor transilvăneni, care se va constitui la 17 noiembrie 1917 sub comanda colonelului Marcel Olteanu, cu sediul la Hârlău. În cadrul noului corp au fost înfiinţate trei regimente: "Turda", "Alba Iulia" şi "Avram Iancu". Corpul voluntarilor a fost dizolvat la începutul anului 1918.

Lucrurile s-au precipitat în toamna anului 1918, regele Ferdinand emiţând ordinul de mobilizare generală. Pentru a doua oară, Corpul de voluntari transilvăneni, cu cele trei regimente ale sale era complet echipat şi sub arme. Regele Ferdinand a decis ca între trupele care vor intra în Bucureşti să fie şi detaşamente de voluntari. De asemenea, la sugestia lui Victor Deleu prin Marele Stat Major, s-a ordonat ca fiecare unitate a armatei române care va pătrunde în Transilvania, după desăvârşirea actului Unirii, să aibă în frunte câte un detaşament de voluntari transilvăneni.

La Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, Corpul de voluntari transilvăneni a fost reprezentat de o delegaţie alcătuită din Victor Deleu, Vasile Osvadă, Toma Vasinca, Romul Boca şi dr. Chiorantu. Şeful delegaţiei, Victor Deleu, a fost ales în biroul Marii Adunări Naţionale care a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, precum şi în Marele Sfat Naţional. În Consiliul Dirigent (guvernul provizoriu), Victor Deleu a fost numit secretar general la resortul interne, fiind însărcinat cu siguranţa statului, cu înfiinţarea şi organizarea poliţiei. În această funcţie, Victor Deleu a continuat să aibă grija voluntarilor săi, prin ajutoare financiare sau prin alte mijloace. ("Deleu. O familie de luptători naţionali din Sălaj. (II) Victor Deleu", de Valentin Dărăban, Doru E. Goron, apărut în "Acta Musei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981).

Victor Deleu a fost ales deputat în Parlamentul de la Bucureşti, în urma alegerilor din noiembrie 1919. A deţinut opt mandate de deputat. La 4 iulie 1930 a fost votată legea pentru împroprietărirea voluntarilor, a cărei iniţiator a fost Victor Deleu.

A fost primar al Clujului în perioada 10 iunie 1932 - 18 noiembrie 1933, perioadă în care a desfăşurat o bogată activitate gospodărească, atât la nivel urbanistic cât şi social. A avut iniţiativa înfiinţării Uniunii Foştilor Voluntari Români de la Cluj, al cărei preşedinte a fost, şi a fondat în 1924, la Cluj, Banca Voluntarilor.

Victor Deleu a murit, la Cluj, la 31 decembrie 1939. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Adrian Dădârlat)