La 20 noiembrie 1945, în sala de judecată a Palatului de Justiţie din Nurnberg, au început procesele liderilor nazişti acuzaţi de conspiraţie, crime împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva umanităţii. Cu toate că au făcut subiectul mai multor controverse, majoritatea observatorilor au considerat că procesele, în ansamblul lor, au constituit un pas înainte pentru stabilirea dreptului penal internaţional, notează https://www.dw.com/ şi https://www.history.com/.

Chiar înainte de încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii au decis să îi judece pe principalii responsabili ai regimului nazist pentru crimele de război.

În Declaraţia de la Moscova din 1 noiembrie 1943, aceştia s-au angajat să îi extrădeze pe germanii care comiseseră aceste crime în teritoriile ocupate ale ţărilor afectate de război, pentru a-i urmări în conformitate cu legile aplicabile la locul infracţiunilor lor. Aliaţii au decis să îi urmărească în justiţie pe principalii criminali de război, ale căror crime nu erau limitate la teritoriul unui singur stat, pe baza unor standarde legale uniforme.

În urma predării necondiţionate a Germaniei, puterile aliate - SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa - au convenit la 8 august 1945, prin adoptarea Chartei de la Londra, să înfiinţeze un Tribunal Militar Internaţional (IMT), potrivit https://www.dw.com/. Pentru prima dată în istorie, un tribunal internaţional a fost autorizat să responsabilizeze personal reprezentanţii de frunte ai unui stat pentru infracţiunile de drept internaţional. Berlinul a fost declarat sediul permanent al tribunalului, iar procesul împotriva "marilor criminali de război" urma să aibă loc la Nurnberg.

Primele eforturi de a pune sub acuzaţie crimele de război au fost iniţiate după Primul Război Mondial. Prin Tratatul de la Versailles s-a cerut extrădarea kaiser-ului german pentru a fi supus unui "proces public". Alţi 890 de civili şi oficiali militari germani ar fi trebui să se confrunte cu tribunalele aliate. Partea germană s-a prevalat în cererea sa pentru ca procesele împotriva criminalilor germani de război să se desfăşoare în faţa Curţii Supreme de la Leipzig, pentru prima dată în temeiul dreptului internaţional. Cu toate acestea, puţine dintre procesele instrumentate au fost considerate grave, iar sentinţele au fost uşoare.

Experienţa cu procesele eşuate de la Leipzig a întărit hotărârea aliaţilor în 1945 de a pune sub acuzare ei înşişi crimele de război naziste, conform https://museums.nuernberg.de/.

Fiecare dintre ţările aliate a numit un judecător primar şi un judecător supleant, astfel: SUA - Francis Biddle (judecător primar) şi John J. Parker (judecător supleant); Marea Britanie - Sir Geoffrey Lawrence (judecător primar şi preşedinte al Tribunalului Militar Internaţional din Nurnberg) şi Norman Birkett (judecător supleant); Franţa - Henri Donnedieu de Vabres (judecător primar) şi Robert Falco (judecător supleant); URSS - Iona T. Nikitschenko (judecător primar) şi Alexander F. Voltschkow (judecător supleant).

Totodată, ţările aliate şi-au desemnat şi procurorii şefi: Robert H. Jackson (SUA), Sir Hartley Shawcross (Marea Britanie), François de Menthon/Auguste Champetier de Ribes (din ianuarie 1946) (Franţa), Roman A. Rudenko (URSS). Între aceştia, Robert H. Jackson a jucat un rol special, deoarece a fost profund implicat în organizarea şi proiectarea procedurilor înainte de începerea procesului.

Sala de judecată 600 din clădirea Palatului de Justiţie din Nurnberg, unde între 20 noiembrie 1945-1 octombrie 1946, a avut loc Procesul marilor criminali de război în faţa Tribunalului Militar Internaţional. Astăzi, sala este parte a muzeului „Memorium Nuremberg Trials”

Foto: (c)  TIMM SCHAMBERGER / EPA

În Charta de la Londra au fost cuprinse şi cele patru capete de acuzare împotriva criminalilor de război nazişti şi au fost introduse, de asemenea, acuzaţii împotriva guvernului german, a conducerii NSDAP, SS şi SD, SA şi Gestapo, precum şi a Statului Major General şi a Înaltului Comandament al Wehrmacht ca fiind organizaţii criminale. Cele patru capete de acuzare erau: conspiraţie - acuzaţii au pregătit şi au pus în practică un plan cu scopul de a obţine puterea absolută şi au acţionat în înţelegere totală pentru perpetuarea crimelor ulterioare; crime împotriva păcii - acuzaţii au încălcat articolul 34 din tratatele internaţionale în 64 de ocazii separate, ducând războaie de agresiune şi provocând ruina întregii lumi; crime de război: - acuzaţii au ordonat sau au permis asasinatele colective şi tortura la scară incomensurabilă, au transformat în sclavi milioane de oameni şi au ordonat jaful generalizat; crime împotriva umanităţii - acuzaţii au persecutat adversarii politici şi minorităţile rasiale sau religioase; au exterminat întregi comunităţi etnice, notează https://www.yadvashem.org/.

Dintre cei 24 de inculpaţi iniţiali, reprezentanţi ai regimului nazist, doar 21 au apărut în instanţă: marele industriaş Gustav Krupp, bătrân şi bolnav, nu a mai fost judecat; Martin Bormann a fost judecat şi condamnat in absentia, iar Robert Ley s-a sinucis în ajunul procesului. Amintim, că principalii lideri politici şi militari ai regimului nazist - Adolf Hitler, Heinrich Himmler şi Joseph Goebbels - s-au sinucis înainte de sfârşitul războiului, potrivit conform https://museums.nuernberg.de/.

După nouă luni, verdictele în Procesul marilor criminali de război au fost citite la 30 septembrie şi la 1 octombrie 1946. Doisprezece inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, trei la închisoare pe viaţă şi patru la închisoare pe termen lung. Tribunalul a găsit trei inculpaţi nevinovaţi. Tribunalul Militar Internaţional a declarat organizaţii criminale - NSDAP-ul, Gestapo-ul, SD-ul şi SS-ul (excepţie făcând Reiter SS).

Condamnările la moarte au fost executate la 16 octombrie 1946, în vechiul gimnaziu aflat lângă închisoarea Nurnberg. Hermann Goring s-a sinucis cu doar câteva ore înainte de executarea pedepsei sale. Cadavrele au fost transportate la Munchen şi incinerate în crematoriul cimitirului Ostfriedhof. Cenuşa a fost apoi împrăştiată într-un afluent al râului Isar.

Boxa acuzaţilor din sala de judecată 600 din clădirea Palatului de Justiţie din Nurnberg, unde între 20 noiembrie 1945-1 octombrie 1946, a avut loc Procesul marilor criminali de război în faţa Tribunalului Militar Internaţional. Astăzi, sala este parte a muzeului „Memorium Nuremberg Trials”.

Foto: (c)  TIMM SCHAMBERGER / EPA

Cei condamnaţi la închisoare au rămas, pentru o perioadă, la Nurnberg şi apoi au fost transportaţi, la 18 iulie 1947, la închisoarea aliaţilor pentru criminali de război din Berlin-Spandau, unde au rămas până la îndeplinirea termenelor.

Urmărirea legală a crimelor regimului nazist în Germania nu s-a încheiat cu anunţarea verdictelor din Procesul marilor criminali de război de la Nurnberg. În decembrie 1945, aliaţii stabiliseră deja, prin Legea nr. 10 a Consiliului de Control, o bază juridică uniformă pentru urmărirea penală a crimelor de război în zonele respective de ocupaţie, care au constituit baza proceselor ulterioare de la Nurnberg (1946-1949), arată https://museums.nuernberg.de/.

Spre deosebire de procesul de la Nurnberg judecat de un tribunal militar internaţional, procesele care au urmat s-au desfăşurat exclusiv în faţa tribunalelor militare americane. Cele 12 procese au avut loc între 1946 şi 1949, tot la Nurnberg, acuzate fiind 177 de persoane, respectiv medici de rang înalt, judecători, industriaşi, comandanţi SS şi de poliţie, personal militar, funcţionari publici şi diplomaţi. Procesele au dezvăluit măsura în care clasa de conducere germană a sprijinit sistemul de putere al dictaturii naziste.

Dintre cei 177 de inculpaţi, 24 au fost condamnaţi la moarte, 20 la închisoare pe viaţă şi 98 la închisoare pe termen lung. Douăzeci şi cinci de inculpaţi au fost găsiţi nevinovaţi. Mulţi dintre criminalii nazişti condamnaţi au fost eliberaţi din închisoare la începutul anilor 1950 ca urmare a graţierilor. Treisprezece din cele 24 de condamnări la moarte au fost executate.

Sala 600, în care a avut loc Procesul marilor criminali de război, a rămas o sală de judecată funcţională până în prezent. De asemenea, un centru de informare şi documentare, Memorialul Proceselor de la Nurnberg ("Memorium Nürnberger Prozesse"), situat la ultimul etaj al clădirii, oferă informaţii despre inculpaţi şi crimele acestora, procesele ulterioare de la Nurnberg din 1946-1949 şi impactul proceselor de la Nurnberg până în prezent.

Verdictele de la Nurnberg au condus direct la adoptarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind genocidul (1948), a Declaraţiei universale a drepturilor omului (1948), precum şi a Convenţiei de la Geneva privind legile şi obiceiurile de război (1949). În plus, Tribunalul Militar Internaţional a oferit un precedent util pentru procesele criminalilor de război japonezi de la Tokyo (1946-1948); procesul din 1961 al liderului nazist Adolf Eichmann (1906-1962); înfiinţarea de tribunale pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie (1993) şi în Rwanda (1994), potrivit https://www.history.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Anda Badea)

Explicaţie foto deschidere: Vedere de afară a sălii de judecată 600 din clădirea Palatului de Justiţie din Nurnberg, unde între 20 noiembrie 1945-1 octombrie 1946, a avut loc Procesul marilor criminali de război în faţa Tribunalului Militar Internaţional.