Biserica romano-catolică Saint-Sulpice din Paris, situată în Cartierul Latin al Arondismentului 6, este puţin mai mică decât Catedrala Notre-Dame şi, prin urmare, a doua ca mărime din capitala Franţei. Construcţia clădirii actuale, a doua biserică de pe amplasament, a început în anul 1646. În secolul al XVIII-lea, în biserică a fost construit un gnomon (instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, fiind cel mai vechi tip de cadran solar) - "Gnomon" Saint-Sulpice.

Saint-Sulpice a fost construită pe o perioadă de 130 de ani, începând din 1646 în timpul regenţei reginei Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea, potrivit www.wmf.org. Biserica a fost extinsă ulterior de o serie de arhitecţi care au făcut ca statura sa să fie remarcabilă în peisajul stradal din Paris. Saint-Sulpice este renumită pentru "Capela Îngerilor" ("La Chapelle des Saints-Anges") şi picturile murale izbitoare pictate de Eugéne Delacroix.

Sacristia este un exemplu strălucitor de măiestrie franceză şi design structural. Sub arcurile din Saint-Sulpice, Victor Hugo s-a căsătorit cu Adéle Fouché, iar biserica a asistat şi la botezurile multor figuri importante, precum marchizul de Sade şi Charles Baudelaire.

Actuala biserică Saint-Sulpice a luat locul unui mic sanctuar dedicat Saint-Sulpice-des-Champs, care datează din secolul al XII-lea, notează www.patrimoine-histoire.fr, sanctuar care a fost reconstruit, apoi lărgit în secolele al XIV-lea şi al XVI-lea. În 1660, arhitectul şi inginerul regelui, Daniel Gittard (1628-1686), a elaborat planurile construcţiei noii biserici, care vor fi respectate, excluzând faţada, până la final. Stilul ales este clasicismul cu o abundenţă de elemente corintice.

Foto: (c) Julien de Rosa/EPA

Arhitectura lăcaşului de cult este un exemplu al clasicismului. Decoraţiunile au evoluat considerabil din secolul al XVIII-lea până în secolul al XIX-lea. Fiecare capelă are pictorul său dedicat. Construcţia bisericii a început cu capela axială, ambulatorul, apoi corul, transeptul şi naosul. În 1726, arhitectul, pictorul şi decoratorul Jean-Nicolas Servandoni (1695-1766) a câştigat concursul pentru faţada bisericii. Proiectul său, în stil clasic, prezintă conceptul inovator al celor două peristiluri suprapuse, mărginite de două turnuri laterale. Decorul a fost executat de fraţii Sébastien-Antoine Slodtz (1695-1742) şi Paul-Ambroise Slodtz (1702-1758). În 1723-1724, arhitectul Gilles-Marie Oppenordt a creat portalurile nordice şi sudice ale transeptului. De asemenea, el a construit un turn-clopotniţă deasupra trecerii transeptului (circa 1725), dar care a trebuit să fie îndepărtat din cauza greutăţii.

Gilles-Marie Oppenordt este în general creditat că a adus proiectul aproape de finalizare, iar arhitectul italian Giovanni Servandoni a fost responsabil pentru edificiul baroc distinctiv al bisericii. Jean Chalgrin, care a proiectat Arcul de Triumf, a ajutat la continuarea construcţiei şi a finalizat turnul nordic al bisericii în 1780. Cu toate acestea, în acel moment, construcţia bisericii Saint-Sulpice a fost abandonată, iar turnul sudic a rămas incomplet până în prezent. La fel ca multe clădiri proeminente din Paris, biserica a fost deteriorată în timpul Revoluţiei Franceze. Ulterior, clădirea a fost restaurată în secolul al XIX-lea.

Marea Orgă din Saint-Sulpice datează din 1781 şi are 6.588 de ţevi, fiind una dintre cele mai mari din lume. Beneficiind de o serie de îmbunătăţiri şi restaurări de-a lungul secolelor, instrumentul muzical este încă în folosinţă.

Foto: (c) MOHAMMED BADRA/EPA

La 17 martie 2019, biserica a luat foc. Incendiul a deteriorat grav uşile, vitraliile, o scară şi un basorelief. La 30 septembrie 2019 a avut loc o slujbă funerară în biserică pentru Jacques Chirac, fost preşedinte al Franţei.

Biserica Saint-Sulpice a jucat, mai recent, un rol important în best-seller-ul "Codul lui Da Vinci", scris de Dan Brown (2003), menţionează www.parisperfect.com. Sfântul Sulpice, episcop din secolul al VII-lea, este prezentat în mod proeminent în capitolele 19 şi 22 din "Codul lui Da Vinci". În carte, călugărul Silas vizitează biserica în încercarea de a afla secretul Sfântului Graal. El urmează linia gnomon (meridian) de pe podeaua bisericii până la un obelisc, unde apoi loveşte un obstacol de-a lungul căutării sale. Departe de a oferi indicii despre Sfântul Graal, gnomon-ul din secolul al XVIII-lea a fost de fapt construit pentru a calcula data Paştelui în fiecare an. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu-Ioan Tatu)