Incidentul de la Colegiul 'Armand Călinescu' din Pitești este rezultatul bullyingului tolerat de școli și inspectorate și al unei Ore de Religie golite de cateheză!

Incidentul deosebit de grav petrecut astăzi, 22 octombrie 2026, la Colegiul Tehnic 'Armand Călinescu' din Pitești, unde un elev de numai 15 ani a atacat cu o armă albă doi colegi, dintre care unul a ajuns la spital, trebuie să provoace nu doar indignare publică, ci și o dezbatere serioasă asupra responsabilității școlii românești în formarea caracterului și comportamentului copiilor noștri.

Totul s-a petrecut la doar trei zile după ce, la Bistrița, un elev de 13 ani a înjunghiat o profesoară și un coleg. Avem deci două atacuri cu arme albe în școlile României într-o singură săptămână si condamn fără echivoc orice act de violență. Consider că nicio umilință, nicio provocare și niciun conflict între elevi nu pot justifica folosirea unei arme împotriva unui coleg. Dar refuz să transformăm un copil de 15 ani în unicul vinovat al unei tragedii care ridică întrebări mult mai grave despre mediul educațional în care cresc adolescenții noștri!

Un martor al incidentului de la Pitești susține că între elevii implicați existau conflicte anterioare iar adolescentul care a recurs la violență s-ar fi considerat victima bullyingului. Ancheta va trebui să stabilească adevărul acestor afirmații. Iar dacă se confirmă, avem obligația să întrebăm: unde au fost adulții? Cine a observat suferința acestui copil? Cine a intervenit? Cine a încercat să oprească umilința înainte ca ea să se transforme în furie și violență?

Bullyingul nu este o simplă ceartă între copii. Nu este o glumă nevinovată și nici o etapă inevitabilă a adolescenței. Este o formă de violență psihologică, uneori sistematică, prin care un copil este umilit, marginalizat, intimidat și împins spre izolare, disperare sau reacții imprevizibile.

Condamn deci cu aceeași fermitate bullyingul și tolerarea lui de către acele conduceri de școli și inspectorate școlare care preferă să protejeze imaginea instituției în loc să protejeze siguranța și integritatea copilului!

Prea adesea, asemenea situații sunt minimalizate, tratate birocratic sau ascunse sub pretextul că sunt simple conflicte între elevi. Prea adesea, intervenția începe abia când apare o victimă care necesită îngrijiri medicale sau când cazul ajunge în atenția presei.

Condamn cu toată fermitatea această cultură a mușamalizării si nu susțin că aceste omisiuni au fost deja demonstrate în cazul de la Pitești. Tocmai de aceea solicit o verificare riguroasă a eventualelor sesizări anterioare, a modului în care au fost gestionate conflictele și a măsurilor de prevenție existente în Colegiul 'Armand Călinescu' din Pitești.

Directorii de școli, licee și inspectorii școlari nu sunt doar administratori de instituții și gestionari de documente. Ei poartă o responsabilitate morală și profesională pentru climatul educațional în care trăiesc copiii noștri. Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului Educației nr. 4343/2020 obligă fiecare școală să aibă un grup de acțiune anti-bullying care să prevină, să identifice și să rezolve aceste situații. Câte dintre aceste grupuri există și altfel decât pe hârtie, într-o decizie a directorului pusă la dosar pentru inspecție? Câte au intervenit vreodată înainte de o tragedie?

Și mai există și o altă problemă, insuficient discutată, pe care însă nu o putem evita: carențele educației morale și religioase atunci când aceasta rămâne doar la nivelul transmiterii unor cunoștințe, fără să producă o transformare autentică a comportamentului elevilor! Profesorii de Religie trebuie să-și asume partea lor de responsabilitate în formarea morală a elevilor iar Ora de Religie nu poate fi redusă la memorarea unor definiții, reproducerea unor informații biblice, învățarea unor rugăciuni sau obținerea unor note bune. Cunoașterea principiilor morale creștine, fără asumarea lor în viața de zi cu zi, riscă să devină un exercițiu intelectual lipsit de rod educativ.

Un elev care a înțeles cu adevărat porunca 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți' nu își umilește colegul în pauză. Iar un elev care a învățat iertarea și știe că are cui să-și spună durerea nu pleacă de acasă cu o macetă. Iar când acest lucru se întâmplă, trebuie să ne întrebăm ce a rămas din educația sa religioasă dincolo de nota trecută în catalog.

Consider deci că absența unei dimensiuni catehetice autentice, adaptate vârstei și realităților trăite de elevi, reprezintă una dintre vulnerabilitățile majore ale predării Religiei.

Cateheza nu înseamnă simpla acumulare de informații despre credință, ci înțelegerea și interiorizarea valorilor creștine, cultivarea conștiinței morale și transpunerea acestora în comportamente concrete: respect, empatie, solidaritate, iertare, autocontrol, responsabilitate și apărarea demnității celuilalt.

Profesorul de Religie nu trebuie să urmărească doar asumarea COGNITIVÃ a moralei creștine, ci și asumarea ei COMPORTAMENTALÃ!

Aceasta este miza fundamentală a educației religioase: nu doar ca elevul să știe ce este binele, ci să învețe să-l și săvârșească; nu doar să poată defini iubirea aproapelui, ci să refuze umilirea acestuia; nu doar să vorbească despre milostenie și compasiune, ci să le manifeste față de colegul vulnerabil, marginalizat sau batjocorit.

Nu generalizez această critică. Cunosc numeroși profesori de Religie dedicați, care formează caractere, inspiră comportamente și oferă copiilor repere morale autentice. Dar cunosc și profesori de Religie care își limitează misiunea la parcurgerea programei și evaluarea unor cunoștințe teoretice, fără preocuparea reală pentru formarea caracterului elevilor.

În același timp, educația morală nu poate fi responsabilitatea exclusivă a profesorului de Religie. Ea trebuie asumată de familie, de întregul corp profesoral, de conducerea școlii și de comunitate. Iar formarea comportamentului nu poate fi verificată prin note, ci prin calitatea relațiilor, prin reacțiile în viața de zi cu zi și prin capacitatea elevilor de a respecta demnitatea celorlalți.

De aceea, în calitate de Deputat și membru al Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, voi solicita noului Ministru al Educației o anchetă reală la Pitești și la Bistrița, care să stabilească cine a știut, ce s-a semnalat și ce nu s-a făcut, precum și sancționarea conducerilor care au ignorat semnalele. Voi cere verificarea, în fiecare școală din Argeș și din țară, a funcționării efective a grupurilor de acțiune anti-bullying. Voi adresa în acest sens o Interpelare Ministrului Educației și voi solicita:

1. Verificarea riguroasă a tuturor sesizărilor de bullying, inclusiv a modului în care conducerile unităților de învățământ au răspuns acestora, cu stabilirea responsabilităților acolo unde se constată neglijență sau tolerarea abuzurilor.

2. Trecerea de la prevenția formală la intervenția efectivă, prin mecanisme accesibile de raportare, consiliere psihologică reală și monitorizarea situațiilor de risc.

3. Evaluarea eficienței educației morale din școli, nu numai prin activități bifate în rapoarte și procese-verbale, ci prin schimbări observabile în climatul școlar și în comportamentul elevilor.

4. Regândirea dimensiunii formative a Orei de Religie, în dialog cu toate cultele religioase, prin consolidarea componentei catehetice și a aplicării practice a moralei creștine în relațiile cotidiene.

5. Formarea și responsabilizarea tuturor cadrelor didactice, inclusiv a profesorilor de Religie, pentru identificarea bullyingului, intervenția timpurie și cultivarea unei culturi școlare întemeiate pe demnitate, respect și responsabilitate.

Transmit gânduri de însănătoșire elevului rănit și îmi exprim solidaritatea cu toate familiile afectate de acest incident. Poziția Partidului S.O.S. România este clară: școala trebuie să redevină un loc al siguranței și al educației morale, nu o junglă în care supraviețuiește cel mai puternic, în timp ce adulții se uită în altă parte!

DEPUTAT S.O.S. ROMÂNIA Circumscripția nr. 3 - ARGEȘ
TUDOR IONESCU
Data: 22.10.2026