Fostul fotbalist argentinian Diego Armando Maradona, "El Pibe d'Oro" (copilul de aur), aşa cum a fost supranumit, s-a născut la 30 octombrie 1960, într-o familie săracă, în cartierul Villa Fiorito, de la periferia capitalei argentiniene Buenos Aires, potrivit www.footballhistory.org.

Talentul său excepţional a ieşit în evidenţă încă de la o vârstă fragedă. A început să cocheteze cu fotbalul în jurul vârstei de zece ani, când un prieten l-a recomandat descoperitorului de talente Francis Cornejo, antrenor la formaţia de copii şi juniori Cebollitas, satelitul echipei Argentinos Juniors. Când antrenorii de la Argentinos Juniors au văzut ce putea face Maradona cu mingea, i-au cerut să-i vadă actele de identitate şi legitimaţia de fotbalist pentru că nu le venea să creadă că era chiar atât de tânăr.

A debutat în prima divizie la 15 ani, la 20 octombrie 1976, la Argentinos Juniors, notează volumul "Campionii Secolului XX" (Bucureşti, Editura Fundaţia Rompres, 2000). În 1980 se transferă la Boca Juniors şi câştigă cu aceasta campionatul Argentinei. Jucător de geniu, este repede reperat de marile cluburi europene şi, în 1982, părăseşte continentul sud-american pentru a se transfera în Europa, la FC Barcelona. Cu echipa catalană câştigă, în 1983, Cupa Regelui, Supercupa Spaniei şi Cupa Ligii spaniole.

Sursa foto: Diego Maradona/Facebook

În 1984, formaţia italiană SSC Napoli îl achiziţionează, pentru suma record, la acea vreme, de zece milioane de dolari. Aici trăieşte cele mai mari satisfacţii cu o echipă de club, devenind idolul întregului oraş şi chiar al întregii regiuni. În cei şapte ani magici petrecuţi aici, câştigă două campionate (1986-1987 şi 1989-1990), singurele din istoria clubului napoletan, Cupa Italiei (1987) şi Cupa UEFA (1989).

Abilitatea, viziunea jocului, viteza şi şutul său necruţător i-au deschis porţile şi la echipa naţională. Selecţionerul Luis Cesar Menotti îl remarcă, şi, la 27 februarie 1977, Maradona debutează în naţionala Argentinei într-un meci cu Ungaria, câştigat cu 5-1. Este selecţionat şi pentru Campionatul Mondial din 1978, găzduit de ţara sa, însă Menotti nu-l foloseşte considerându-l neexperimentat pentru o competiţie de o asemenea importanţă. Un an mai târziu participă la Campionatul Mondial de juniori desfăşurat în Japonia, unde câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun jucător al turneului. Participă apoi la patru ediţii ale Campionatului Mondial de seniori: Spania 1982, Mexic 1986, Italia 1990 şi SUA 1994. În 1986, câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun fotbalist al turneului final, iar patru ani mai târziu, la CM din Italia, ajunge până în finala competiţiei.

Astfel, Maradona, jucător puternic, cu un centru de greutate foarte jos (1,66 m, 70 de kg), a oferit compatrioţilor săi Cupa Mondială la ediţia din Mexic, în 1986. În sferturile de finală, contra Angliei, a avut loc renumitul episod al golului marcat cu mâna, gest lipsit de fair-play, dar care i-a fost în parte iertat datorită celui de-al doilea gol înscris în aceeaşi partidă, de o frumuseţe rară: plecat din propria jumătate de teren, Maradona a driblat 5-6 adversari, inclusiv portarul, şi a înscris cu lejeritate în poarta goală, conform volumului "Campionii Secolului XX" .

A evoluat de 91 de ori în prima reprezentativă a Argentinei şi a marcat 34 de goluri. La cluburile la care a jucat a strâns 491 de meciuri şi 259 goluri, menţionează www.footballhistory.org.

Sursa foto: Diego Maradona/Facebook

După 1990 urmează declinul. Este suspendat timp de un an, urmare a consumului de droguri, mass-media internaţională condamnându-l la unison, iar cea din Italia punându-l efectiv la zid. La Napoli, povestea de dragoste cu vulcanicii suporteri se transformă în deziluzie. Escapadele nocturne, neglijarea antrenamentelor au fost subiecte de scandal care au avut acelaşi puternic ecou ca şi driblingurile sau pasele sale geniale. Mai mult, pe 6 aprilie 1991, este suspendat 15 luni pentru dopaj, cu cocaină, iar 20 de zile mai târziu este arestat în Argentina pentru deţinere şi consum de stupefiante.

La începutul anului 1992 îşi reia, totuşi, cariera de fotbalist, întorcându-se în Spania, la FC Sevilla (1992-1993), după care revine în Argentina, unde joacă la Newell's Old Boys (1993-1994) şi la Boca Juniors (1995-1997). Timp de doi ani, înainte să joace la Boca Juniors cochetează şi cu meseria de antrenor, pregătind pentru scurt timp echipele argentiniene Mandiyú de Corrientes (1994) şi Rácing Club de Avellaneda (1995). Maradona nu se lasă şi îşi recapătă banderola de căpitan al reprezentativei Argentinei la Cupa Mondială din 1994, disputată în Statele Unite. Este din nou depistat pozitiv (efedrină) şi suspendat 15 luni. Un ultim control tot cu rezultat pozitiv, în timpul unei patetice întoarceri în 1997, la Boca Juniors, pune capăt carierei sale de fotbalist.

La 37 de ani se retrage definitiv de pe terenul de fotbal. Are în continuare o viaţă dezordonată, problemele cu drogurile apar din nou, de câteva ori este internat pentru dezintoxicare, pentru ca în aprilie 2004 să fie chiar la un pas de moarte, din cauza unei supradoze.

În 2000, Maradona a publicat cartea autobiografică "Eu sunt Diego", care a devenit imediat un bestseller în ţara sa. Doi ani mai târziu, Maradona a donat drepturile de publicare a cărţii sale poporului cubanez şi lui Fidel Castro.

În 2005 a suferit o operaţie chirurgicală la nivelul stomacului, menită să-i oprească creşterea în greutate. După ce a depăşit dependenţa de cocaină, Maradona a devenit gazda unui popular "show" de televiziune în Argentina.

În octombrie 2008, printr-o decizie care i-a surprins pe mulţi, Maradona a fost numit selecţionerul echipei naţionale a Argentinei, debutând ca antrenor în decembrie 2008, funcţie din care a demisionat după Cupa Mondială din 2010 din Africa de Sud.

Foto: (c) Li Ga/XINHUA

În prezent, manageriază echipa argentiniană de primă ligă "Club de Gimnasia y Esgrima La Plata", precizează https://playersbio.com. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)