Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitor al Bucureştilor, numit şi "Basarabov", s-a născut în timpul împăraţilor româno-bulgari Petru şi Ioniţă Asan (secolele XII-XIII), la câţiva kilometri de oraşul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinţi ortodocşi şi iubitori de Hristos ("Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan, 2011).

A fost păstor de vite în satul natal, însă, având dragoste pentru linişte şi nevoinţă monahală, s-a făcut călugăr la o mănăstire de pe valea Lomului, nu departe de satul său.

Încă de când era mic, Sfântul Dimitrie iubea biserica, postul, tăcerea, smerenia şi viaţa pustnicească. Odată, pe când păştea vitele satului Basarabov, a călcat cu piciorul într-un cuib de pasăre şi din greşeală a omorât puii. Mustrat de conştiinţă, şi-a pedepsit piciorul vinovat şi nu 1-a mai încălţat trei ani de zile, umblând cu el desculţ vară şi iarnă, răbdând cu bărbăţie gerul iernii şi loviturile pietrelor.

În obştea mănăstirii, Sfântul Dimitrie avea rugăciunea curată a inimii şi darul lacrimilor. Mânca o dată la două sau trei zile, dormea noaptea foarte puţin; nu avea nici un fel de avere pământească, decât trupul obosit de post şi metanii, două haine vechi călugăreşti şi Psaltirea. Pentru o nevoinţă aspră ca aceasta, toţi se foloseau de viaţa lui.

În ultima vreme a vieţii sale, dorind să urmeze marilor sihaştri din pustie, Sfântul Dimitrie s-a aşezat pe valea stâncoasă a râului Lomul, într-o peşteră mică şi umedă. Acolo s-a nevoit mulţi ani în neştiute osteneli pustniceşti, în foame, în lipsuri, în sete şi chin, răbdând grele ispite de la diavoli.

După multă nevoinţa pustnicească, Cuviosul Dimitrie şi-a dat sufletul lui Dumnezeu între două pietre din malul râului Lomul şi a rămas necunoscut de nimeni multă vreme.

Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaşte prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.

Auzind de minunile ce se făceau aici, domnii Ţării Româneşti au dorit să-i aducă moaştele la Târgovişte, spre mângâierea credincioşilor, dar nu a fost cu putinţă. Au zidit însă o biserică nouă în Basarabov, unde i-au fost adăpostite moaştele mai mult de două secole.

În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

Sfântul Dimitrie cel Nou se prăznuieşte la data de 27 octombrie. (sursa: "Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.crestinortodox.ro