"Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde" ("The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde"), cunoscută şi sub denumirile "Dr. Jekyll şi dl. Hyde" sau "Jekyll şi Hyde", este o nuvelă scrisă de autorul scoţian Robert Louis Stevenson (1850-1894).

Lucrarea a fost publicată în anul 1886. În general, este considerată parte a genului literar gotic, însă poate fi văzută şi ca alegorie, poveste detectivistică sau analiză psihologică.

Protagonist este doctorul Henry Jekyll, un om stilat, cu înfăţişare boemă, însă măcinat de gânduri negre şi stăpânit, ocazional, de impulsuri pe care le recunoaşte ca fiind sub demnitatea unei persoane cu pretenţiile şi statutul lui.

La un moment dat, se hotărăşte să creeze o poţiune care să-l ajute să despartă în mod categoric aceste porniri reprobabile de "adevărata" sa personalitate. Însă odată ingerată, substanţa îl transformă în Edward Hyde, încarnarea laturii sale întunecate. Hyde este mai tânăr decât Jekyll, hidos, violent, lipsit de compasiune şi remuşcări, singura sa ambiţie fiind satisfacerea imediată a celor mai primitive instincte.

Iniţial, transformarea nu durează mult, Jekyll luând relativ repede locul lui Hyde. Odată cu trecerea timpului, însă, revenirea de la Hyde la Jekyll întârzie din ce în ce mai mult, Hyde ajunge alter-egoul dominant, iar Jekyll poate deveni Hyde chiar şi fără ajutorul substanţei.

Într-un moment de luciditate, Jekyll îl anihilează pe diabolicul Hyde, dar, după cum era de aşteptat, îşi pierde, la rândul lui, viaţa. Înainte de gestul fatal, Jekyll mărturiseşte în scris toate faptele abominabile comise de Hyde.

Confesiunea este găsită de avocatul londonez Gabriel John Utterson, naratorul nuvelei. Acesta, alături de detectivul Newcomen, anchetase mai multe crime şi agresiuni petrecute pe străzile din Londra. În ciuda indiciilor care îl legau pe Hyde de Jekyll, Utterson nu a putut concepe că aceştia erau, de fapt, aceeaşi persoană.

"Jekyll şi Hyde" a avut un succes atât de mare în lumea anglo-saxonă, încât titlul textului s-a împământenit în vorbirea obişnuită pentru a descrie o persoană ce pare morală, însă uneori este descoperită ca având un comportament şocant.

Unul dintre punctele forte ale nuvelei lui Stevenson este că poate fi interpretată şi înţeleasă într-o gamă variată de sensuri. Cele două feţe atât de diferite ale aceluiaşi personaj pot simboliza lupta interioară dintre bine şi rău, dintre civilizaţie şi barbarie. Textul poate fi citit şi în cheie freudiană, potrivit căreia refularea, adică păstrarea în subconştient a gândurilor şi dorinţelor reprimate sau interzise de supra-eu, poate avea efecte nefaste asupra caracterului şi sănătăţii mintale. Mai mult, textul scoţianului este deseori amintit în analizele tulburărilor de personalitate multiplă.

Nuvela poate fi văzută şi ca o critică a societăţii victoriene, unde, în ciuda accentului pus pe manierele rafinate, depravarea îşi făcea constant apariţia în spatele uşilor închise. În sfârşit, "Jekyll şi Hyde" ar putea simboliza chiar oraşul natal al autorului, Edinburgh, cunoscut în epocă pentru discrepanţele majore dintre zonele sărace, devastate de infracţionalitate, şi cele locuite de aristocraţie.

Deşi este imposibil de spus cu certitudine care a fost sursa de inspiraţie a autorului, nu este exclus ca ideea să-i fi venit în urma faptului că acesta îl cunoscuse pe profesorul Eugene Chantrelle, conform scotsman.com. Chiar dacă avea o imagine impecabilă, construită meticulos, Chantrelle a fost dovedit criminal în serie, într-un proces ce a zguduit capitala Edinburgh în 1878.

Sursa foto: imdb.com

"Jekyll şi Hyde" este una dintre cel mai des ecranizate cărţi din istorie. Există peste 123 de filme inspirate direct sau indirect de creaţia literară a lui Stevenson, fără a număra piesele de teatru şi pe cele radiofonice, potrivit http://robert-louis-stevenson.org. Cea mai veche peliculă care s-a păstrat datează din 1908, fiind regizată de Sidney Olcott.

Una dintre cele mai apreciate realizări cinematografice bazate pe cartea lui Stevenson este cea din 1931, regizată de Rouben Mamoulian. Pentru prestaţia sa din rolul principal, Fredric March a obţinut Oscarul, în 1932, potrivit oscars.org. Filmul a mai fost nominalizat pentru Cel mai bun scenariu adaptat şi Cea mai bună imagine.

În 1990, a fost lansat exclusiv pentru micul ecran filmul omonim, cu Michael Caine în rol principal, conform imdb.com. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: robert-louis-stevenson.org