"Inimi cicatrizate" este un roman semnat de scriitorul român de origine evreiască Max Blecher (1909-1938).

Textul a fost publicat în 1936, la Bucureşti.

După ce a absolvit liceul la Roman, Max Blecher a plecat în Franţa, cu intenţia de a studia medicina. La vârsta de 19 ani, însă, a fost diagnosticat cu "morbul lui Pott", tuberculoză osoasă. Boala debutează la nivelul coloanei vertebrale, cu infectarea discurilor intervertebrale. Netratată la timp, produce efecte ireversibile, precum strivirea vertebrelor şi prăbuşirea coloanei. Nu doar că suferindul nu mai poate sta în poziţie verticală, dar este necesară imobilizarea sa permanentă într-o carcasă ghipsată.

Blecher este internat la sanatoriul Berck-sur-Mer din Franţa, unde, imediat, este încorsetat în ghips. Cum tratamentele din epocă se dovedesc a fi ineficiente, boala progresează iar sfârşitul prematur este inevitabil, în ciuda peregrinărilor sale la diverse sanatorii din Techirghiol, Braşov, Bucureşti.

Cu patru ani înaintea morţii, Blecher se resemnează, întorcându-se la Roman, continuând să scrie şi să urmărească mişcarea culturală şi literară din ţară şi străinătate, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).

Biografia autorului are relevanţă directă pentru conţinutul romanului "Inimi cicatrizate", căci protagonistul, Emanuel, este un alter-ego al autorului, inspirat direct din experienţele şi suferinţele lui Blecher.

Romanul descrie viaţa suferinzilor de tuberculoză osoasă internaţi în sanatoriul din Berck, de pe ţărmul francez al Canalului Mânecii. Impresionează pofta de viaţă a personajelor, eforturile depuse pentru a atinge măcar o aparenţă a normalităţii. Închişi în platoşele de ghips, incapabili să se ridice din pat, eroii şi eroinele romanului se îndrăgostesc, organizează serate, sunt plimbaţi cu trăsura. În ciuda luptei lor împotriva realităţii, aceasta iese, într-un final, învingătoare.

De interes este analiza psihologică făcută de Blecher personajului Emanuel, urmărind evoluţia bolnavului, atitudinea sa faţă de boală începând cu momentul diagnosticului, transformările aduse de teribila maladie în conştiinţa pacientului. Complexul univers interior al protagonistului este explorat inclusiv prin intermediul viselor, senzaţiilor, viziunilor.

"Conform lui Saşa Pană, înainte de a muri, în casa sa din oraşul Roman, [Max Blecher] şi-a chemat mama şi i-a spus: 'Am trăit în 29 de ani mai mult decât alţii în 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-şi trăiască, fără excese, dar să-şi trăiască viaţa. Să umble pe propriile lor picioare. Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitaţi. Şi veţi uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt, decât de compătimit un suferind'", conform site-ului oficial al Muzeului Naţional al Literaturii Române, mnlr.ro.

În noiembrie 2016, cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, "Inimi cicatrizate", o adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher, a debutat în cinematografele din România. Lungmetrajul a câştigat Premiul Special al Juriului şi Don Quijote Prize oferit de International Federation of Film Societies în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno, dar şi o Menţiune Specială în cadrul Haifa International Film Festival. Pelicula a fost nominalizată la categoria Cel mai bun film de lungmetraj la ediţia din 2017 a Premiilor Gopo.

Acţiunea din filmul "Inimi cicatrizate" are loc în anul 1937, când Emanuel, un tânăr de douăzeci de ani, bolnav de tuberculoză osoasă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării. Din distribuţie fac parte actorii Lucian Teodor Rus, Ivana Mladenovic, Ilinca Hărnuţ, Şerban Pavlu, Marian Olteanu, Alexandru Dabija, Dana Voicu, Fernando Klabin, Adina Cristescu. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: Muzeul Naţional al Literaturii Române/facebook.com