Ziua mondială a păsărilor migratoare este sărbătorită la nivel mondial începând din anul 2006, fiind iniţiată de Secretariatul Convenţiei pentru conservarea speciilor migratoare şi animalelor sălbatice (CMS) şi de Secretariatul Acordului privind Conservarea Păsărilor de Apă Migratoare African-Eurasiatice (AEWA).

Evenimentele importante legate de sărbătorirea Zilei mondiale a păsărilor migratoare sunt organizate de două ori pe an, în a doua sâmbătă din lunile mai şi octombrie, respectiv la 9 mai şi la 10 octombrie anul acesta.

Ziua mondială a păsărilor migratoare reprezintă o campanie anuală de sensibilizare care evidenţiază necesitatea conservării păsărilor migratoare şi a habitatelor acestora. Ea are o acţiune de informare globală şi este un instrument eficient pentru a ajuta la creşterea gradului de conştientizare a ameninţărilor cu care se confruntă păsările migratoare, importanţa lor ecologică şi necesitatea cooperării internaţionale pentru conservarea acestora.

În fiecare an, în întreaga lume sunt organizate evenimente publice, cum ar fi festivaluri de păsări, programe de educaţie, expoziţii şi excursii de observare a păsărilor pentru a sărbători această zi. Activităţile de Ziua mondială a păsărilor migratoare au loc în multe ţări şi în locuri diferite de pe glob, unite printr-o campanie şi o temă comună.

Potrivit www.worldmigratorybirdday.org, tema aleasă pentru 2020 a Zilei mondiale a păsărilor migratoare este: "Păsările conectează lumea noastră" ("Birds connect our world"). Ea a fost aleasă pentru a evidenţia importanţa conservării şi restabilirii conectivităţii ecologice şi a integrităţii ecosistemelor care susţin mişcările naturale ale păsărilor migratoare şi care sunt esenţiale pentru supravieţuirea şi bunăstarea lor.

În acest an, de Ziua mondială a păsărilor migratoare, 48 de ţări vor organiza evenimente specifice: SUA, India, Mexic, Canada, Iran, Italia, Regatul Unit, Ecuador, Indonezia, Myanmar, Turcia, Salvador, Brazilia, Spania, Australia, Columbia, Emiratele Arabe Unite, Tunisia, Pakistan, Nigeria, Germania, Portugalia, Belize, Malaysia, Coreea de Sud, Ghana, Liban, Maroc,| Bangladesh, Egipt, Ucraina, Israel, Tanzania, Trinidad şi Tobago, Mongolia, Cipru, Senegal, Uzbekistan, Panama, Nepal, Nicaragua, Noua Zeelandă, Franţa, Guineea, Thailanda, Rusia, Costa Rica, Malta, Guineea-Bissau, Irlanda, Sri Lanka, Bhutan, Arabia Saudită, Madagascar, Guadelupa, Filipine, Liberia, Singapore, Japonia, Albania şi Islanda.

În mesajul său de Ziua mondială a păsărilor migratoare, secretarul general al ONU, António Guterres, a arătat: "Păsările migratoare conectează oamenii, ecosistemele şi naţiunile. Ele sunt simboluri ale păcii şi ale unei planete interconectate. Călătoriile lor epice inspiră oameni de toate vârstele, pe tot globul. Ziua mondială a păsărilor migratoare reprezintă o oportunitate de a sărbători marea minune naturală a migraţiei păsărilor - dar şi de a reaminti că aceste modele şi ecosisteme din întreaga lume sunt ameninţate de schimbările climatice. Îndemn guvernele şi oamenii de pretutindeni să ia măsuri concertate de conservare care să contribuie la asigurarea supravieţuirii păsărilor - şi a noastră".

Conectivitatea este esenţială pentru speciile migratoare şi este importantă pentru o mare varietate de funcţii ecologice. Ea descrie mişcarea naturală şi necesară a speciilor şi fluxul proceselor naturale care susţin viaţa pe Pământ. Cu un milion de specii care se confruntă cu riscul de dispariţie, conectivitatea a devenit un subiect central pentru biodiversitate şi durabilitate. Speciile migratoare se deplasează pe glob, alergând, înotând sau în cazul păsărilor care zboară, conectând ţări, oameni şi continente prin rutele de migraţie. Această migraţie se poate realiza numai atunci când animalele sunt capabile să acceseze diferitele locuri şi habitate pe care se bazează pe căile lor. Aceste căi transcend frontierele, planurile naţionale şi priorităţile de conservare ale oricărei ţări.

Căile de acces utilizate de păsările migratoare conectează diferite habitate. Adesea, aceste trasee de zbor pe distanţe lungi traversează medii neprielnice, cum ar fi deşerturile şi mările. Habitatele adecvate pentru iernare, ca mijloace de oprire, amenajare şi reproducere sunt cruciale pentru supravieţuirea acestor păsări. Conectivitatea ecologică este importantă pentru supravieţuirea păsărilor migratoare, dar aceasta este ameninţată de pierderea şi degradarea habitatului. Pierderea sau degradarea unui loc de oprire critică pentru păsările migratoare poate avea un efect devastator asupra şanselor lor de supravieţuire şi poate duce la o defragmentare ce poate avea un efect devastator asupra populaţiilor de păsări. Alte ameninţări, cum ar fi otrăvirea, utilizarea nesustenabilă sau coliziunile cu obiecte create de om şi schimbările climatice au, de asemenea, un impact negativ asupra păsărilor migratoare din întreaga lume.

Site-ul www.worldmigratorybirdday.org menţionează că există mai multe modele de migraţie. Majoritatea păsărilor migrează din zonele de reproducere din nord spre zonele de iernare din sud. Cu toate acestea, unele păsări cresc în părţile de sud ale Africii şi migrează în zonele de iernare nordice sau pe aliniamente de latitudine, pentru a se bucura de climatele mai puţin costisitoare din timpul iernii. Alte păsări se află în zonele joase în timpul lunilor de iarnă şi se deplasează la altitudini mai mari pentru vară.

În plus, migraţia este o călătorie periculoasă şi expune animalele la o gamă de ameninţări, adesea cauzate de activităţile umane. Pentru păsările migratoare pierderea locurilor de iernare şi de oprire ar putea avea un impact dramatic asupra şanselor lor de supravieţuire. Distanţele lungi pe care acestea se deplasează implică trecerea multor frontiere între ţări cu politici de mediu, legislaţie şi măsuri de conservare diferite. Cooperarea internaţională între guverne, ONG-uri şi alte instituţii interesate este necesară de-a lungul întregii călătorii a unei specii, pentru ca eforturile de conservare să fie coordonate. Cadrul juridic şi instrumentele de coordonare necesare pentru o astfel de cooperare sunt furnizate de acorduri multilaterale de mediu, cum ar fi Convenţia privind speciile migratoare şi Acordul African-eurasiatic.

Potrivit Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" (ARBDD), România a aderat la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice prin Legea nr. 13/1998 şi a ratificat Acordul AEWA prin Legea nr. 89/2000. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Andreea Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto www.drive.google.com

Sursa foto: (c)