Ortodoxe
Sf. întâia Muceniţă şi întocmai cu Apostolii Tecla;
Sf. Cuv. Siluan Atonitul

Greco-catolice
Sf. m. Tecla

Romano-catolice
Sf. Gerard, ep. m.


Sfânta Muceniţă Tecla este pomenită în calendarul creştin ortodox la 24 septembrie.

Sfânta Tecla era din Iconia, cetate din Asia Mică, iar atunci când Sfinţii Apostolii Pavel şi Barnaba au ajuns în acele ţinuturi, propovăduind Evanghelia, printre cei care au ascultat cuvântul Sfinţilor Apostoli a fost şi ea.

Având optsprezece ani, Tecla era de neam mare şi slăvit, fiind logodită cu un tânăr din cei mai dintâi ai cetăţii, Famir, bogat şi frumos.

Sfânta Tecla, primind în inima sa cuvintele Sfântului Apostol Pavel, a crezut în Fiul lui Dumnezeu şi l-a iubit pe El şi s-a lipit de Dânsul cu tot sufletul. Iar Sfântul Apostol Pavel, povăţuindu-se de Dumnezeu, a vorbit despre feciorie şi curăţenie şi grăind mult despre acestea a deşteptat pe Tecla spre păzirea fecioriei ei. Pentru că a spus Tecla în inima sa, ca din acel ceas să-şi lase logodnicul ei şi toate dulceţile lumii acesteia, şi să slujească lui Hristos în curăţie feciorească până la sfârşitul vieţii.

Logodnicul împreună cu mama Sfintei Tecla s-au împotrivit cât au putut hotărârii acesteia de a urma lui Hristos. Au denunţat-o pe ea mai marelui cetăţii pentru neascultare de părinţi şi pentru ruperea logodnei, iar mama sa a cerut arderea fiicei, ca această pedeapsă să fie o lecţie pentru celelalte fecioare din cetate.

Sfânta Tecla a fost urcată pe un rug care a fost aprins, dar prin minune dumnezeiască o ploaie cu grindină a stins focul şi i-a alungat pe privitori, iar ea a plecat nevătămată nu la casa mamei sale, ci pe urmele Sfântului Apostol Pavel, în Antiohia.

În Antiohia, Sfânta Tecla a fost mult încercată, un tânăr păgân, Alexandru, care nu a reuşit să şi-o facă însoţitoare, a denunţat-o prefectului cetăţii spunând că este creştină.

A fost prinsă şi osândită să fie dată la fiare. Animalele înfometate de trei zile nu s-au atins însă de ea, iar Sfânta Tecla a fost eliberată. A plecat din această cetate, propovăduind credinţa prin multe alte locuri, şi-a încheiat viaţa în pustnicie, în ţinutul Seleuciei, într-un chip minunat.

Tot astăzi se face pomenirea Sfântului Cuvios Siluan Atonitul.

Sfântul Siluan (numele civil: Semion Ivanovici Antonov) s-a născut în anul 1866, într-o familie modestă de ţărani ruşi. La 26 de ani a mers la Muntele Athos, unde a practicat rugăciunea inimii şi s-a nevoit pentru Hristos. La Sfântul Munte a rămas vreme de 46 de ani. A trecut la Domnul după o suferinţă de opt zile, în 11/24 septembrie 1938.

În 1987, Patriarhia Ecumenică - sub a cărei jurisdicţie se află comunitatea Sfântului Munte al Athosului - a proclamat sfinţenia stareţului Siluan Aghioritul: "ca acesta să fie numărat împreună cu bărbaţii cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii, fiind cinstit cu prăznuiri sfinte şi ceremonii religioase anuale şi slăvit cu imnuri de laudă în ziua de 24 septembrie, în care a plecat fericit la Domnul", potrivit actului de canonizare. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; vol. "Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", 2001) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)