Scriitorul german Erich Maria Remarque, pe numele său adevărat Erich Paul Remark, s-a născut la 22 iunie 1898, la Osnabrück, în familia unui tipograf, conform imdb.com.

A urmat cursurile primare la Seminarul pedagogic catolic din Osnabrück. În 1916, după şase luni de instrucţie militară, a plecat pe frontul de vest ca voluntar. După încheierea Primului Război Mondial, Remarque şi-a câştigat existenţa în cele mai diverse feluri. A fost comerciant ambulant, agent de servicii funerare, organist, profesor şi critic teatral şi muzical la ziarul "Osnabrücker Tageszeitung". Ulterior, a început să publice poezii şi proză scurtă. În 1920, a apărut "Cuibul visurilor", primul său roman.

A lucrat, de asemenea, ca redactor la o serie de publicaţii, printre care şi ziarul berlinez "Sport am Bild".

După 1933, Remarque a fost victima regimului nazist instaurat în Germania. Cărţile sale au fost arse şi, în 1938, i-a fost retrasă cetăţenia germană. Un an mai târziu a emigrat în SUA.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit alternativ la New York şi Porto Ronco (Elveţia). În 1947, a primit cetăţenia americană. Din numeroasele sale romane publicate amintim: "Trei camarazi" (1937), "Iubeşte-ţi aproapele" (1941), "Arcul de triumf" (1946), "Soroc de viaţă, soroc de moarte" (1954), "Obeliscul negru" (1956), "Umbre în paradis" (apărut postum în 1971).

Romanul care i-a adus celebritatea scriitorului a fost "Pe frontul de vest nimic nou". Cartea, publicată în ianuarie 1929, abordează Primul Război Mondial, văzut prin ochii soldaţilor germani, autorul însuşi fiind veteran al amintitului conflict.

Accentul este pus pe urmările traumelor suferite pe front asupra psihicului combatanţilor şi pe lipsa de sens a confruntărilor. Teatrul de operaţiuni este dominat de aleatoriu, moartea sau mutilarea survenind nu în urma unor acţiuni eroice, ci mai degrabă în funcţie de locul unde s-a întâmplat să cadă şrapnelul sau muniţia cu caracter explozibil.

Protagonist este Paul Baumer, un tânăr care se înrolează motivat fiind de discursurile patriotice ale învăţătorului din satul natal. Trimis pe frontul de vest, Baumer înţelege repede că războiul înseamnă ameninţarea permanentă a devastatoarelor atacuri de artilerie, mizerie, boli şi lipsa hranei. Ca şi Baumer, soldaţii din jurul lui sunt insuficient instruiţi, gafele făcute de aceştia pe fondul terorii fiind uneori mai periculoase pentru viaţa lor şi a camarazilor decât atacurile inamice.

Ieşit din acest abator, în permisie, pentru a-şi vedea mama muribundă, Baumer este schimbat, mort pe plan emoţional, incapabil de a comunica cu foştii vecini, simţindu-se în satul natal ca într-o lume străină lui. În octombrie 1918, într-o zi, paradoxal, liniştită pe frontul de vest, Baumer îşi găseşte sfârşitul. Cadavrul său prezintă o expresie calmă, "de parcă ar fi fost aproape fericit că a venit sfârşitul", scrie Remarque.

În primele 18 luni de la publicare, romanul s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind tradus în 22 de limbi.

În anul 1930, a fost lansat filmul inspirat de cartea lui Remarque. Regizată de Lewis Milestone, a fost prima peliculă care a obţinut Oscarul atât pentru cel mai bun film, cât şi pentru cel mai bun regizor, conform oscars.org. O variantă cinematografică destinată exclusiv micului ecran a fost publicată în 1979, arată imdb.com.

În noiembrie 2008, a fost difuzată drama radiofonică omonimă, pe canalul BBC Radio 3, informează bbc.co.uk/.

Erich Maria Remarque a murit la 25 septembrie 1970 la Locarno, în Elveţia. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: imdb.com