Piesa de teatru "Gimnastică sentimentală", scrisă de Vasile Voiculescu, a fost publicată în 1972 şi a avut premiera în februarie 1975, la Teatrul Dramatic din Galaţi, conform site-ului http://www.fanitardini.ro.

Cinci ani mai târziu, în noiembrie 1980, piesa a fost pusă în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti, în regia lui Nicolae Alexandru Toscani, şi a fost jucată stagiuni la rând, până în mai 1990, conform site-ului https://www.tnb.ro.

Din distribuţia spectacolului de la naţionalul bucureştean făceau parte actorii: George Motoi, Valeria Gagealov, Emanoil Petruţ, Constantin Diplan, Florina Cercel, Cristina Bugeanu, Adrian Pintea, Eugenia Maci, Olga Delia Mateescu, Didona Popescu, Gabriel Dănciulescu, Valentina Ionescu, Catiţa Ispas, Ileana Iordache, Ioana Bulcă, Mihai Mălaimare, Dorel Iacobescu, Liviu Crăciun, Constantin Stănescu, Bogdan Muşatescu, Felicia Popică, Tania Filip, scriu Condicele regizorale TNB.

Acţiunea se petrece într-un orăşel de provincie, în casa lui Ion Ionescu, unde acesta locuieşte împreună cu soţia, cei doi copii şi socrii. Ionescu se pregăteşte să plece la gară, să-l aştepte pe vechiul său coleg de liceu, Puiu Moldavian, acum actor celebru. Emoţionat de apropiata revedere, Ionescu îşi caută butonii, cravata, soţia îi perie haina, îi dă umbrela, în timp ce socrul, căpitanul Ciupitu, îi spune: "Nu te grăbi, trenul are o oră întârziere, că de-aia îi tren".

Moldavian urma să locuiască la Ionescu o perioadă, pentru a aranja nişte spectacole în orăşelul de provincie. În timp ce Ionescu se pregăteşte să plece, se aude soneria la uşă, dar nimeni nu vrea să deschidă, de teamă să nu fie perceptorul. Se aude vocea primarului, care venise la Ionescu acasă pentru a-l întâmpina pe Moldavian. Între timp apare şi actorul, care spune: "Salut nobila casă a prietenului meu Ion!". Primarul îl salută pe Moldavian şi îl roagă să antameze nişte spectacole în oraşul lor. Moldavian răspunde "Toate stelele teatrului vor cădea aici pe pământ, domnule primar!".

Ionescu şi Moldavian nu se mai văzuseră de 25 de ani, de când terminaseră liceul. Ei stau de vorbă şi, la un moment dat, Ionescu începe să plângă de emoţie că îl revede, zicând: "Eşti ca o doctorie care mă alină". Actorul îi spune că plănuieşte un turneu prin toate oraşele pe unde are vechi colegi. "Cel mai greu te-am găsit pe tine, mi s-a spus că ai murit. Dar te-am găsit în orăşelul ăsta...". Apoi îi arată o fotografie cu foştii colegi, din ziua absolvirii liceului, spunându-i că au mai rămas doar 13.

"Când nu joci, ce faci?" îl întreabă Ionescu pe actor. "Îmi aduc teatrul în casă, fac gimnastica sentimentelor, o gimnastică de casă... Tu nu ştii, că erai scutit de gimnastică", răspunde Moldavian. Apoi încearcă să-l prindă pe Ionescu în jocul acesta: "Şi sufletul are gimnastica lui, dacă n-o faci, sufletul anchilozează... (...) Toate pasiunile trebuie să alerge, e o gamă întreagă de jocuri pentru toate sentimentele". El îi alege un nou nume lui Ionescu, mai "sonor" - Novus. Curând, Ionescu ajunge să promoveze şi să recomande această "gimnastică sentimentală", văzând câte beneficii şi schimbări îi aduce în viaţă stilul de a trăi pe care i l-a recomandat Moldavian.

"Cine este Ionescu-Novus? De ce recomandă el cu atâta stăruinţă "gimnastica sentimentală" concetăţenilor săi din prăfuitul târguşor? Care este înţelesul exact al acestui exerciţiu al facultăţilor intelectuale şi afective? Pentru ce Ionescu-Novus dobândeşte în scurt timp celebritatea, prezenţa sa fiind disputată acerb de cunoscuţi şi necunoscuţi? Iată numai câteva din întrebările la care aflăm răspuns urmărind peripeţiile lui Ionescu-Novus, confruntat cu uimirea, indignarea, bucuria, neîncrederea sau extazul celor care îl înconjoară. Situaţiile hazlii şi replicile savuroase evidenţiază caricatural mentalităţile lumii de ieri", se arată în prezentarea din Condicele regizorale TNB, conform tnb.ro.

Criticul Radu Albala scria, în revista "Teatrul", nr. 12/1980, că piesa este "o uşurică şi sprinţară comedie", în care "un biet dascăl de provincie terorizat de nevastă şi de socri, dispreţuit chiar şi de copiii lui (un om 'fără tupeu, fără glas, fără rost; zero tăiat') e subit electrizat de un fost coleg de liceu, care îi propune un şir de acţiuni simulatorii (din care nu lipsesc autoritarismul, spiritul de comandă etc) menite să-i asigure, chipurile, echilibrul sufletesc dar care, exercitate cu eficienţă şi talent, îl propulsează degrabă pe umilul Ion Ionescu, acum profesorul Novus, în vârful piramidei urbei sale, şi ca prestigiu social, şi ca idol al femeilor, ba faima lui ajunge chiar în capitală, unde totul se sfârşeşte într-o imensă bufonadă de triumf profesional şi de fericire în viaţa personală".

"Te faci că iubeşti, vrei să-ţi otrăveşti soacra, exerciţiul durează atât cât ar dura un exerciţiu cu haltere, după ce-l termini ai terminat cu iubirea, ai terminat cu ura, arunci jos halterele şi redevii un om normal, dar cu sufletul armonios dezvoltat, precum trupul unui atlet. Calităţile charismatice îi sunt transmise lui Novus de actorul Moldavian, care rămâne Vrăjitorul suprem capabil ca atunci când îţi arată puterea, să fie stăpân şi să poruncească jivinelor mai mult sau mai puţin sălbatice ale acestui pământ. Regizorul a mizat pe virtuţile comice ale piesei, realizând un spectacol curat şi elegant", mai scrie criticul de teatru. Memorabilă este replica lui Ionescu-Novus: "Dă-mi, Doamne, ce am avut, să mă mir ce m-a găsit", conform site-ului www.cimec.ro.

Piesa "Gimnastică sentimentală" a beneficiat şi de o adaptare radiofonică în regia lui Petre Popescu, din distribuţie făcând parte actorii Tamara Buciuceanu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Rodica Suciu Stroe, Mirela Gorea, Răzvan Ionescu, Rodica Tapalagă, Maria Gligor, Gheorghe Andreescu, Dan Damian, Gheorghe Oprina, Emilia Dobrin, Valeria Ogăşanu. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: www.cimec.ro