Dramaturgul şi prozatorul Tudor Popescu (prenumele la naştere a fost Teodor) s-a născut la 8 septembrie 1930, la Constanţa.

Şcoala primară a făcut-o la Constanţa (1937-1941); aici a făcut şi Liceul "Mircea cel Bătrân" (1941-1948), iar ultima clasă a absolvit-o la Liceul "Matei Basarab" din Târgovişte (1949).

A făcut studiile universitare la Bucureşti: Facultatea de Filosofie (1949-1953), Institutul de Teatru "I.L. Caragiale" (1953-1955), ultimul neterminat.

Redactor (şef de redacţie) la Editura Tineretului (1956-1966), directorul Casei de filme din Bucureşti (1967), redactor-şef al revistei "Educaţia pionierească" (1969-1975), redactor la "Era Socialistă" (rubrica literar-artistică), apoi la "Urzica", unde în 1989 este redactor-şef.

Tudor Popescu a debut cu romanul "Ultima aventură" (1957) şi în dramaturgie, cu piesa "Uneori liliacul înfloreşte spre toamnă" (Baia Mare, 1976).

A publicat volumele de proză "Un băiat priveşte marea" (1960), "Un dac la Roma" (1967), precum şi romanele de aventuri "Ecuaţia cu trei necunoscute" (1965), "Doi domni fără umbrele" (1971), "Turistul singuratic" (1974) ş.a.

Dramaturg de succes, de un eficient oportunism, potrivit Dicţionarului Scriitorilor Români (Editura Albatros, Bucureşti, 2001), i se joacă, rând pe rând, "Terra 2" (1978), "Băiatul cu floarea" (1978), "Scaunul" (1979), "Concurs de frumuseţe" (1979), "Paradis de ocazie" (1979), "Ispita" (1979), "Dulcea ipocrizie a bărbatului matur" (1979), "Arta prezicerii pe termen scurt" (1980), "Nu ne naştem toţi la aceeaşi vîrstă" (1980), "Jolly Joker" (1980), "Infernul blând" (1981), "Casa nebunului" (1982), "Lungă poveste de dragoste (1982), "Transmitem în direct" (1983).

Piesele au fost puse în scenă la teatre din Capitală şi din diferite oraşe: Piatra Neamţ, Satu Mare, Constanţa, Arad, Cluj, Baia Mare, Sibiu, Oradea, Iaşi, Bacău, Târgu Mureş, Craiova, Piteşti, Botoşani, Bârlad, Brăila ş.a.

A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe 1979, Premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor pe 1981. A avut colaborări susţinute la televiziune şi radio, cu piese, scheciuri etc.

"Cele mai multe dintre personajele lui Tudor Popescu sunt 'sechele vorbitoare' ale unor maladii vechi de când lumea, însă adaptate la istoria şi geografia spirituală şi etică a locului: România şi comunismul. Minciuna, laşitatea, cupiditatea, traficul de influenţă, delaţiunea, dogmatismul, obtuzitatea violentă, sadismul, vânătoarea de oameni, oportunismul, carierismul şi toate celelalte obiective clasice ale satirei intră în creuzetul scenic fără sarcasm şi cinism, ci cu un soi de bonomie înţelegătoare, bine pusă în scenă, la vremea respectivă, de regizori de talia unor Alexandru Darie, Silviu Purcărete, Dinu Cernescu, Alexandru Tocilescu ş.a.", notează volumul citat.

Tudor Popescu s-a stins din viaţă la 2 august 1999, la Bucureşti. AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Ady Ivaşcu)