Submarinul nuclear american Nautilus (SSN-571), comandat de căpitanul William Anderson, a fost primul care a traversat Polul Nord.

La 9 iunie 1958, submarinul a plecat din Seattle, sub ordine secrete, pentru a conduce "Operaţiunea Sunshine", prima traversare a Polul Nord pe sub calota de gheaţă polară din Arctica. În prima încercare, submarinul a fost blocat de gheaţă, s-a aflat în derivă în apele Mării arctice Chukchi şi apoi s-a întors la Pearl Harbor.

A doua încercare, începută pe 23 iulie 1958, a fost una reuşită. SSN-571 s-a scufundat în Marea Barrow la 1 august şi a tranzitat Polul Nord geografic la 3 august. Comandantul William Anderson a condus submarinul şi echipajul sub gheaţa Arcticii, groasă de până la 15 metri, la o adâncime de 170 de metri. După ce a raportat că a trecut de Pol, echipajul format din 116 oameni a continuat călătoria pe sub pătura de gheaţă şi a văzut din nou lumina zilei la 7 august 1958, în apele Groenlandei. Nautilus (SSN-571) a devenit, atunci, primul submarin care a efectuat cea mai lungă călătorie pe sub gheţuri: 3.000 km, potrivit www.history.navy.mil.

Ofiţerul de comandă, comandantul William R. Anderson, şi echipajul au fost ulterior felicitaţi personal de preşedintele american Dwight D. Eisenhower.

Doi ani mai târziu, la 10 mai 1960, Nautilus (SSN-571) a realizat primul înconjur al lumii în submersie.

Nautilus (SSN-571) a fost a patra navă a Marinei SUA. Vechiul cuvânt grecesc Nautilus nu l-a inspirat doar pe Jules Verne în 1870, ci şi pe proiectanţii de mai târziu ai submarinelor de ultimă generaţie. Şi alte nave ale Marinei Americane au primit numele USS Nautilus. De la primele două nave cu acest nume, construite în secolul al XIX-lea, s-a ajuns la celebrul SSN-571, primul submarin cu propulsie nucleară din lume, construit la jumătatea secolului al XX-lea.

Construcţia submarinului a fost aprobată de Congresul SUA în iulie 1951, lucrările fiind efectuate sub îndrumarea Amiralului Hyman G. Rickover, "tatăl flotei nucleare". Submarinul a început să fie construit la 14 iunie 1952 şi a fost terminat la 21 ianuarie 1954, iar la 17 ianuarie 1955 a fost lansat la apă, la New London.

SSN-571 a fost implicat într-o varietate de programe de testare a dezvoltării, continuând să servească alături de multe dintre cele mai moderne submarine cu energie nucleară pe care le-a precedat.

Deşi a avut doar 98 m lungime, cu o greutate la scufundare de 4.092 tone, a fost o considerat o navă mare şi rapidă în perioada ei de funcţionare. Reactorul nuclear cu apă sub presiune S2W (Submarine, Model 2, Westinghouse) i-a furnizat puterea, atât pentru pentru când se afla la suprafaţă, unde viteza maximă a acesteia a fost de 22 de noduri (41 km/h), cât şi sub apă, unde a putut realiza 23 de noduri (42 km/h).

În primăvara lui 1979, Nautilus (SSN-571) a pornit din Groton, Connecticut, în ultimul ei voiaj. Ea a ajuns la şantierul naval maritim Insula Mare, Vallejo, California, pe 26 mai 1979 - ultima zi în curs. Nava a fost dezafectată pe 3 martie 1980. În semn de recunoaştere a rolului său de pionierat în utilizarea practică a energiei nucleare, în 1982 a fost declarat monument istoric naţional.

La 11 aprilie 1986, a devenit parte a Muzeului Forţelor Submarine din Groton Connecticut şi a fost deschisă pentru public, potrivit www.starduststudios.com/. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: U.S. Navy Submarine Force Museum, Home of Historic Ship Nautilus SSN 571 / Facebook