Conflictul în Fosta Iugoslavie a cuprins Bosnia-Herţegovina în aprilie 1992. Alianţa Nord-Atlantică s-a implicat, în vara anului 1992, când a avut drept misiune punerea în aplicare a prevederilor rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, adoptate în 1993, potrivit www.nato.int şi www.un.org.

Pe durata misiunii de monitorizare, desfăşurată asupra zonelor de interdicţie instituite de ONU, patru bombardiere ale sârbilor bosniaci au intrat în zona respectivă şi au fost doborâte de forţele Alianţei Nord-Atlantice la 28 februarie 1994.

Escaladarea ostilităţilor în Bosnia şi Herţegovina a tras atenţia comunităţi internaţionale, respectiv a ONU şi a NATO, fiind cerută intervenţia pentru oprirea violenţelor.

Evenimentul, care a angajat desfăşurarea operaţiunilor aeriene, a avut loc la 28 august 1995, când un atac desfăşurat în piaţa publică din Sarajevo s-a soldat cu uciderea a 38 de civili şi rănirea altor 85 de persoane. Responsabilii militari ai NATO, generalul locotenent britanic Rupert Smith şi amiralul american Leighton W. Smith, comandantul Forţelor Aliate din Sudul Europei, au cerut intervenţia pentru stoparea escaladării violenţelor.

Deopotrivă, în august 1995, reprezentanţi civili şi militari ai forţelor ONU de menţinere a păcii în Bosnia şi Herţegovina (UNPROFOR- Forţa de Protecţie a ONU) au cerut intervenţia internaţională.

După ce ultimele trupe UNPROFOR au părăsit Bosnia şi Herţegovina, a fost declanşată, la 30 august 1995, Operaţiunea ''Deliberate Force'' la care au contribuit, în mod diferit, aproape toate cele 16 state membre NATO, fiind lansate atacuri cu 1.026 de bombe asupra a 338 de ţinte individuale, potrivit www.nato.int.

Operaţiunea, coordonată de generalul american Michael Ryan (din Forţele Aeriene ale SUA), a avut drept ţintă instalaţiile de comandă şi control şi facilităţile de muniţie ale sârbilor bosniaci. Campania aeriană a NATO a avut rolul de a opri violenţele şi de a-i aduce pe sârbii bosniaci la negocieri pentru reglementarea situaţiei în zonă.

La 1 septembrie 1995, a intrat în vigoare un acord de încetare ostilităţilor negociat de secretarul general al ONU Javier Solana şi care a durat până la 5 septembrie, după care au fost reluate operaţiunile aeriene, conform www.nato.int.

Ostilităţile s-au desfăşurat până la 20 septembrie 1995, când reprezentanţii forţelor sârbilor bosniaci au cerut pace. Au fost demarate negocieri care s-au concretizat, în 21 noiembrie 1995, prin încheierea Acordului Cadru General pentru Pace în Bosnia şi Herţegovina, sau cum a rămas cunoscut drept Acordul de Pace Dayton, la baza aeriană Wright-Patterson de lângă Dayton, statul Ohio (SUA), şi semnat, ulterior, la Paris, la 14 decembrie 1995, indică www.afhistory.af.mil şi www.osce.org.

În conformitate cu înţelegerea semnată, NATO a desfăşurat, sub mandat ONU, o Forţă de Implementare de 60.000 de soldaţi. Aceasta, denumită ''Operation Joint Endeavour'', a fost urmată, în decembrie 1996, de desfăşurarea Forţei de Stabilizare formată, iniţial, din 32.000 de militari şi care, ulterior, a avut o configurare variabilă, conform www.nato.int.

În economia conflictului din Fosta Iugoslavie, Operaţiunea ''Deliberate Force'' a îndeplinit un rol hotărâtor.

NATO a încheiat misiunea sa de sprijin în Bosnia şi Herţegovina, în decembrie 2004, care a fost înlocuită de misiunea ''Althea'' desfăşurată de Uniunea Europeană.AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)